Cum să scăpăm de statutul de colonie?

Există destule voci care spun că România este tratată ca o colonie. Şi ce facem să nu mai fim?

În momentul de faţă, responsabilii cu lupta anticorupţie administrează discreţionar dosare, iar politicul pare acaparat de baronii locali. În fine, rolul baronilor s-a mai diminuat, centralul a mai luat ceva din putere de la local, dar rezultatul e acelaşi, principalele instituţii menite să asigure stabilitatea au conducerile politizate, de unde rezultă un stat fragil, căruia i se poate spune ceea ce să facă. E drept că nu de către baroni, ci de liderii regionali.

Întrebarea este dacă cele mai importante instituţii ale statului ofereau stabilitate şi nu erau asimilate cu grupuri de interese mai puteam fi trataţi ca o colonie? Nu, nu prea. Din păcate, România a avansat pe scara evoluţiei de la prost la nimic şi atunci chiar dacă puterea baronilor s-a şubrezit, tot n-am pus în loc ceea ce lipsea.

Ca să rezum, nouă ni se poate zice ceea ce să facem ca urmare a modului precar în care suntem organizaţi. Felul în care funcţionează, atât justiţia, cât şi politicul, conferă elementele ca să fim priviţi ca un stat bananier.

Ceea ce poate duce la schimbarea situaţiei e transparentizarea deciziilor politice şi a celor din justiţie, în paralel cu luarea unor măsuri legislative menite să întărească instituţiile statului.

De fapt, vorbim în spaţiul decizional, politic, legislativ şi juridic de persoane ce exercită o influenţă negativă în privinţa funcţionării instituţiilor. Iar în circumstanţele în care România nu va ieşi de sub acest spectru nefast ne vor spune ceea ce să facem nu doar americanii, ci şi UE, Rusia sau China, în funcţie de cum avem nevoie de bani.

S-ar putea ca în foarte scurt timp să devină evident faptul că folosirea ca strategie a devizei capul ce se pleacă sabia nu-l taie să fie greşită, dar nu neapărat fiindcă ne vom pierde capul, ci pentru că va fi pus pe un trup de câine.