Dacă nu va demisiona, Băsescu va fi alungat

Din 20 în 20 de ani, România, maşină ferfeniţită, cu volanul încăput pe mâna unui dement, cu bujiile gripate şi componentele de bază ale motorului furate, intră în reparaţii capitale. De altfel, nici n-are încotro merge. Ieşirile sunt blocate, drumurile închise, speranţele spulberate. Totul se trage de la iarnă, zic ciracii celui care a făcut zob maşina, i-a desăvârşit metehnele şi i-a pus capac. Iarna e de vină. Gerul a omorât 36 de oameni şi operaţiunea e în desfăşurare, viscolul a înghesuit zăpada în şosele, ninge prea mult. Trebuie dată o ordonanţă de urgenţă pentru interzicerea iernii, trebuie asumată răspunderea, trebuie musai o înfierare la televizor. Fireşte, hăhăită. Iarna trebuie introdusă în CSAT şi înscrisă ca pericol naţional, lângă terorism şi, ca vulnerabilitate, lângă ziarişti. Nu despre iarna, normală până la un punct, vorbesc eu. Ne-am născut, învăţasem asta la şcoală, într-o zonă temperat-continentală, cu anotimpuri care se rotesc. În spaţiul acesta, cât un buric de deget pe dovleacul rotund al planetei, niciodată monoton, niciodată plictisitor, desenăm regina nopţii pe ia de borangic a lui iulie şi însufleţim oameni de zăpadă în ajunul Crăciunului. Ieşim primăvara, cu ghioceii deodată, de sub zăpezi şi bucurăm zarzării cu alintul privirii noastre. Dacă ne năşteam la tropice, n-am fi atins niciodată catifeaua fulgului de nea, iar gerul rămânea o necunoscută epidermică. Dacă n-ar fi venit iarna asta meteorologică, excesivă doar la capitolul ger, fiindcă zăpezile rămân splendide, aşteptate şi de copii şi de ogoare, cadou imaculat de la Dumnezeu, trăiam mai departe obsesia încălzirii globale. Vorbesc de alt tip de iarnă, cea cu adevărat criminală, care a omorât şi omoară, de ani buni, cu sadism, şi în iulie, şi în decembrie, şi în miezul zilei, şi în miezul întunericului, nu zeci, ci mii şi zeci de mii de oameni, mulţi dintre ei cu zile. Iarna care ne calcă în picioare demnitatea, care ne-a decretat suboameni. Iarna care ne batjocoreşte cu o obrăznicie fără seamăn. Iarna care a alungat un sfert din populaţie în umilitoare bejenii, căutând refugii şi îndurare în ţările nimănui. Iarna ca un asasin colectiv, iarna ca o condamnare la moarte a unei ţări care avea dreptul, după donaţia de sânge ’89, la o altă viaţă şi la o altă istorie.

Din 20 în 20 de ani (şi un pic), autovehiculul România e în şanţ. Şoferul, dement sau beat sau şi una şi alta, e primul care trebuie cusut, internat. Reparat. Cum? Vor decide cei care, aliniaţi în ninsoare şi cu ninsoarea, îşi cer ţara înapoi. Nu sunt pentru reparaţii capitale în privinţa şoferului, dar unii scandează asta şi mă cutremur. Am mai trăit o reparaţie capitală de şofer şi mulţi ne ruşinăm. Şoferul şi toţi cei care ne-au furat până la ultimul leuţ din buzunar, cei care au chefuit şi încă chefuiesc, obraznici şi nestingheriţi de strigătul străzii, făcând banchet din austeritatea noastră, făcând averi nemăsurate din sărăcia numeroşilor sărmani, trebuie trimişi unde-i va trimite legea. Mai întâi însă trebuie să plece. Băsescu întâi. Să lase butoanele, să lase jaful, să se odihnească fiindcă furtul, se vede limpede, ia minţile. Să intre în concediu de furt. Să se ceară medical acasă, iar dacă nu înţeleg asta, să fie proiectaţi de-acolo, aşa cum cer cei mai blânzi dintre protestatari, cu un şut în dos. Remanieri, căderea căzutului Boc? "Tranchilizante" pentru plebe, cum ar zice liberalul Antonescu.

Din 20 în 20 de ani, trăim marea deşteptare, trezirea din somn. Miracolul s-a produs. Nimic, nici o şmecherie nu-l mai poate opri. Amnezici, orbiţi de putere, cu banii pe care i-au troienit murdar şi le-au intrat în ochi, Băsescu şi ai lui au uitat că primăvara e aproape, că după zăpada asta vine dezgheţul. Piaţa Universităţii le colectează papuci, cea mai ruşinoasă execuţie a unor tâlhari. Ghilotina avea până la urmă partea ei de nobleţe. Papucii, nu. Aceşti nemernici meritau simbolica execuţie cu papuci sau jenatul surâs al lumii care încă îşi mai aruncă privirea spre noi.

P.S.: Demisia lui Boc vine după ce mi-am isprăvit aceste însemnări. Nu schimb nimic. Aştept adevărata demisie. Dacă nu va demisiona, Băsescu va fi alungat. Cu papuci şi caschete. Principala cerere a străzii n-a fost încă împlinită. Urmează.