Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Oferta pentru vânzarea pe piaţa de capital a 15% din acţiunile Transgaz a fost suprasubscrisă cu 347% pentru retailerii mici şi cu 257% pentru investitori mari. Statul a încasat 72 de milioane de euro. Iar preşedintele Bursei de Valori Bucureşti (BVB), Lucian Anghel, a declarat: „Atunci când există o ofertă atractivă, piaţa de capital din România dispune de suficientă lichiditate. Piaţa de capital românească avea nevoie de o poveste de succes, iar oferta Transgaz a venit la momentul potrivit, ca o gură de aer proaspăt. Cred totuşi că efectele pozitive le vom simţi mai bine odată cu următoarele oferte - sper că acestea vor descătuşa energiile latente de pe piaţa locală de capital şi vor reda încrederea că bursa de valori este o alternativă viabilă de finanţare”.
Ce observăm însă este că nu doar preţurile acţiunilor atractive cresc, ci şi creditele neperformante. Acestea nu mai reprezintă 6% din totalul împrumuturilor ca în septembrie 2009, ci au depăşit 19%. Şi atunci când neperformanţa în sistem se accentuează băncile sunt constrânse de BNR să-şi menţină rata de solvabilitate prin aport de capital. Cu alte cuvinte, acţionarii băncilor sunt nevoiţi să vină cu din ce în ce mai mulţi bani de acasă pe măsură ce se amplifică neperformanţa finanţărilor, chiar dacă în Europa e criză şi le e din ce în ce mai greu. Unei bănci mici, de exemplu, cu o solvabilitate de sub 10%, dar peste limita legală de 8%, BNR i-a interzis să mai dea credite până când nu vin acţionarii cu capital.
Dar, din păcate, acţionarii respectivei bănci nu preau au de unde să vină cu bani. Iar dacă ţinem cont că cei mai importanţi investitori în sistemul bancar românesc sunt grecii, nici ei nu dispun de capital. Şi asta într-un moment în care creditul neperformant nu stă pe loc, ci continuă să avanseze pentru că noii guvernanţi „tratează” criza cu majorări de taxe, precum cei vechi. De unde să vină banii cu care să se capitalizeze băncilor româneşti? Păi cum de unde? De pe piaţa de capital. Nu spunea preşedintele BVB că aceasta dispune de suficientă lichiditate când există o ofertă atractivă şi că următoarele oferte ar putea descătuşa energiile latente? Ce mai aşteaptăm?
Ca bancherii să-şi revizuiască poziţia. Pentru că atunci când sunt întrebaţi de ce băncile româneşti nu-s cotate la bursă, ei răspund că instituţiile financiare sunt membre ale unui grup internaţional şi că e listată banca-mamă. Cu ce risc? Ne explică profesorul Bogdan Glăvan. În lipsa cotării la bursă nu avem niciun indiciu al valorii de piaţă al respectivei afaceri bancare din România. Iar absenţa valorilor de piaţă pe componentele unui conglomerat nu face decât să îngreuneze determinarea acestei valori la nivelul întregului conglomerat. În esenţă, este vorba aici de ceea ce economiştii cunosc sub numele de “problema calculului economic”. Cu cât avem mai puţine pieţe şi valori de piaţă, cu atât devine mai dificil să calculăm profiturile/pierderile. La limită, dacă întreaga economie ar aparţine unei singure firme (sau statului), calculul economic ar fi imposibil.
