Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Firmele din mediul privat, mari sau mici, au o problemă comună - lipsa forței de muncă. Patronii care vor să-și dezvolte afacerea fac eforturi să atragă lucrători, condițiile oferite fiind mereu mai atractive. Nici companiile consolidate nu mai fac față hemoragiei de muncitori. Cazul unui fabricant de încălțăminte din Lugoj este semnificativ pentru criza forței de muncă și consecințele pentru companii. Patronul, care reușise să impună marca pe piața românească, a anunțat închiderea fabricii deoarece nu mai are de unde și cu cine să umple golurile de personal pe liniile de producție. O coloană de 10-12 autobuze asigura zilnic transportul angajaților de la distanțe de până la 70 de kilometri. Nu doar costurile pentru forța de muncă și cu utilitățile l-au dat peste cap pe patronul din Banat, ci faptul că nu mai putea să găsească lucrători în locul celor plecau la alte firme. Producții mai mici, costuri unitare mai mari pe încălțăminte au indicat direcția sigură: falimentul. Nu doar în industrie este criză de lucrători; fermierii nu mai găsesc oameni dispuși la muncă, zilierii fiind la fel de rari ca specialișii de înaltă calificare. Ciobanii sunt curtați ca notarii. Nici pentru sectoare finanțate majoritar de la buget - sănătatea și educația - nu se pot acoperi posturile deficitare. Spitalele nu mai asigură în multe localități linii de gardă,iar dotările făcute cu mari eforturi în aparatură de investigații medicale stau nefolosite pentru că lipsesc specialiștii. Parlamentul a aprobat recent niveluri crescute de lucrători din spațiul extracomunitar. Asia și Orientul Mijlociu, zone din spațiul ex-sovietic pot acoperi câteva mii de muncitori din import. Evident, măsura este un paleativ, care atrage și complicații de adaptare reciprocă între nou-veniți și regulile locului. Politicienii, preocupați de anunțarea planurilor pentru un viitor măreț, parcă nu bagă de seamă că de multe ori urlă în pustiu. Programele de dezvoltare, interesante și atractive pe hârtie, nu au suport în ceea ce privește capitalul uman care să le pună în operă. România seamănă cu o armată cu toate funcțiile de comandă ocupate, dar rămasă fără soldați sau cu efective de avarie. Iată de ce inițiativa Partidului Umanist, care se zbate să promoveze o lege menită să permită angajarea pensionarilor, este una dintre soluțiile directe și simple pentru a acoperi o parte din deficitul de forță de muncă tot mai acut. Caravanele pentru strângerea de semnături necesare legiferării arată disponibilitatea pensionarilor de a lucra în continuare. Cele 35 de mii de semnături de susținere a inițiativei umaniștilor arată că nu de vorbe au nevoie oamenii, ci de legi care să răspundă nevoilor generale ale economiei și intereselor sociale, de folosire a experienței pensionarilor, categorie exclusă acum de pe piața muncii.
