Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Decizia sistemului de banci centrale al Statelor Unite (Fed) de a recurge la un nou program de relaxare monetara (QE3), la scurt timp dupa o decizie similara a Bancii Centrale Europene (BCE), nu da impresia unei miscari coordonate, ci, mai degraba, a uneia concurente. Cu alte cuvinte, daca BCE foloseste QE3 doar la nivelul deficitului bugetar si al datoriei publice, Fed face o miscare “in oglinda', dar pe mai multe instrumente, inclusiv comerciale. Si asta nu doar pentru ca America stie sa faca mai bine quantitative easing, ci fiindca poate stimula orice, in conditiile in care are piete.
Relaxarea politicii monetare americane nu este insa singura supriza, ci si aprecierea euro peste 1,3 dolari, intr-un context in care se profila o tendinta clara de “alunecare' a monedei unice sub pragul de 1,2 dolari. Fireste ca aceasta intoarcere impotriva sentimentului pietei a fost indusa de BCE, prin “atacuri' asupra dolarului de fiecare data cand investitorii voiau sa spuna “stop' intaririi euro. Dar nu “mijloacele specifice' ale BCE sunt importante, ci cum de isi permite Germania o moneda tare. Oare nu-i e teama ca-i vor fi afectate exporturile?
Se pare ca nu, si motivatia are legatura cu momentul trecerii la euro, atunci cand s-au fixat paritatile monedelor statelor fata de moneda comuna, iar cursul monedei germane se situa la 1,6 marci/dolar, adica in intervalul 1,18-1,2 dolari/euro. In situatia in care celelalte tari au intrat in zona euro cu monede apreciate si numai Germania cu una depreciata e bine ca euro sa nu scada sub 1,2 dolari pentru ca o astfel de evolutia le-ar rentabiliza celorlalti exporturile catre Statele Unite, n-ar mai importa din Germania, nu s-ar mai indatora si n-ar mai veni cu mana intinsa sa-i ceara Berlinului bani cu imprumut.
Asadar Germania - cu ajutorul BCE - a intrerupt deprecierea euro pentru ca nu cumva Franta, Italia sau Spania sa devina din importatori de marfuri germane, exportatori in spatiul anglo-saxon. Atentie insa, moneda unica europeana si-a incheiat “runda' de apreciere sub 1,3488 dolari - nivel care echivaleaza cu 1,45 marci/dolar - deoarece peste acest prag economia germana nu mai e competitiva.
Dar tocmai pentru ca Germania si BCE au intors euro din trendul de depreciere, americanii - “loviti' din nou in perspectivele de crestere economica pe care le-ar oferi un dolar tare - au hotarat brusc sa apeleze la un nou “episod' de relaxare monetara, pe mult mai multe instrumente decat isi permit europenii, fiindca au piete cam pentru orice. Acest fapt, in paralel cu stimularea cresterii economiei americane, va pune presiune pe euro in sensul deprecierii fata de dolar. Si atunci Germaniei si BCE le va fi extrem de greu sa mai evite o coborare a euro sub 1,2 dolari.
Sper sa nu spun lucruri mari, dar se pare ca al treilea razboi mondial - care se poarta cu arme eminamente economice - este in plina desfasurare. Se discuta deja de o Uniune Europeana federala, cu armata si conducere proprie, ceea ce inseamna ca Germania e aproape de a spune public ca si-a creat spatiul vital. Nu inseamna insa ca Germania nu va pierde si acest al treilea razboi mondial, pentru ca il poarta cu arme interventioniste, pe cand America are de partea sa pietele si libera initiativa.
