De unde trebuie să înceapă reforma în Sănătate

Medicii de familie – victimele guvernării neo-FSN-iste 

Duminică după-amiază, la Zig-Zag cu Ion Cristoiu de la Antena 3, am purtat un dialog cu doi distinşi medici de familie: Sandra Alexiu şi Răzvan Miftode. Secretari ai Societăţii Naţionale de Medicină de Familie, interlocutorii au încercat să ofere telespectatorilor argumente temeinice în favoarea recentului protest al acestei categorii de medici din România. Domniile lor ne-au înfăţişat printre altele necesara distincţie între venitul unui cabinet de medic de familie şi venitul medicului. S-a impus acest lucru deoarece ministrul PSD-ist Ion Bazac şi acoliţii săi din minister, din politică şi din presă, s-au dedat la o manipulare grosolană prin întreţinerea confuziei între venitul cabinetului şi venitul medicului. Deşi interesante, convingătoare, argumentele celor doi mi s-au părut de prisos. Aceasta deoarece nu trebuie să fii proţăpit de Mircea Geoană în fruntea unui minister al Sănătăţii, deşi n-ai profesat o zi, o oră măcar, ca doctor pentru a-ţi da seama că medicii de familie ar putea constitui temelia necesarei reforme a sistemului sanitar.

Marea problemă a sistemului de Sănătate din România n-o constituie nici medicii (terfeliţi de fătucile şi guguştiucii din presă), nici spitalele, nici medicamentele, mai mult sau mai puţin compensate, ci analfabetismul marii majorităţi a românilor în materie de Sănătate.

Popoarele civilizate, de mult ieşite la lumină, se definesc în materie de Sănătate prin două caracteristici:

1) Se preocupă de respectarea minimelor reguli de viaţă sănătoasă, de la igienă, până la dietă. Graţie acestei preocupări, procentajul celor care merg la medic s-a redus. Multe boli îşi au cauza în nerespectarea minimelor reguli de sănătate. În clipa când marea majoritate a populaţiei le respectă, în mod automat scade numărul îmbolnăvirilor.

2) Îşi verifică harnici starea de sănătate, mergând la medicul de familie, făcându-şi analizele. Graţie acestui obicei, multe boli sunt surprinse în faza de debut, când sunt mult mai uşor şi mai ieftin de tratat decât în faza avansată sau înainte de a debuta. Aceste două caracteristici nu se întâlnesc la poporul român, trăitor în hruba Balcanilor. Despre respectarea minimelor reguli de viaţă sănătoasă n-are rost să mai vorbim. De la jegul ascuns sub hectolitrii de parfum al starletelor nespălate până la râgâielile parveniţilor, ne întâlnim în România cu o scară vastă a comportamentului nesănătos. Cei doi interlocutori au avansat drept primă concluzie a Programului de verificare a stării de sănătate numărul înspăimântător de mare de bolnavi români, din cauza burdihanului. Bolile de diabet şi cele cardiovasculare îşi au cauza în nenorocita dietă românească, concentrată pe cârnaţi, sarmale, caltaboşi, şuncă, produse de porc. E urmarea nefastei continuări de către orăşean a dietei de pe vremea când trăia la ţară. Ţăranul îşi poate permite să mănânce lucruri grele în timp de iarnă, pentru că şi pe vremea cea mai rea el nu stă o clipă locului. Cârnaţii şi caltaboşii, vârâţi în burdihanul celui ce stă toată ziua cu fundul în automobil, nu pot decât să adâncească riscul bolilor de diabet şi cardiovasculare. În ce priveşte cea de-a doua caracteristică – o verificare a stării de sănătate, lucruri senzaţionale ne pot spune medicii de familie, cei care au fost baza excelentului Program de verificare a stării de sănătate, iniţiat de fostul ministru, Eugen Nicolăescu. Şi anume că au fost persoane mature care nu văzuseră în viaţa lor un cabinet medical, deşi analizele le indicau boli grave. N-am fost de la început simpatizantul lui Eugen Nicolăescu. Iniţiativa sa intitulată Programul de verificare a stării de sănătate a populaţiei mi s-a părut însă prima iniţiativă solidă, întemeiată pe realităţile româneşti, ale unui minister care, din decembrie 1989, a cunoscut doar şefi însufleţiţi de fantezii de birou. Acest program ar fi trebuit să realizeze două obiective:

1) Să aducă la o primă verificare medicală pe toţi românii, pentru ca, în ultimă instanţă, să ştie măcar de ce să se ferească.

2) Să ofere Ministerului Sănătăţii o imagine sugestivă a bolilor de care suferă românii, pentru ca, pe baza concluziilor programului, să se concentreze pe prevenirea şi eradicarea bolilor celor mai des întâlnite. Din nefericire, în fruntea ministerului a fost adus de hula PSD-istă, Ion Bazac. Animat de năravul PSD-ist de a nega tot ce-a făcut înaintaşul, Ion Bazac s-a şters la fund cu Programul iniţiat de Eugen Nicolăescu. Potrivit legii, în perioada următoare ar trebui publicate concluziile Programului. N-am auzit un cuvânt de la domnul ministru PSD-ist în această privinţă. Apoi, având în vedere că anumite imperfecţiuni birocratice au făcut ca nu toată populaţia ţării să beneficieze de Program, ce l-ar costa pe Ion Bazac să-l repete, evident în condiţii mult mai bune?