Demagogie de tip nou

Născuţi şi maturizaţi in sărăcie, cei mai mulţi dintre romăni işi oferă votul celor ce le păstoresc destinul mărunt. Un troc dezonorant, la care viaţa aspră ii obligă. Se pun şi ei bine cu "cineva", in speranţa că acel "cineva" ii va umili mai cu fereală. Priviţi-i cum se incolonează cuminţi in detaşamentele electorale şi aleargă dintr-o circumscripţie in alta, in zilele alegerilor ! Tabloul trist al realităţii romăneşti ii cuprinde, deopotrivă, şi pe ei şi pe zapciii de partid.

In ultimul său interviu, acordat cotidianului "Evenimentul zilei", preşedintele, şi nu e unicul, susţine iarăşi ideea reformării clasei politice prin votul uninominal. Cică "Ea clasa politică adică s-a demonstrat a fi incapabilă să se reformeze.(...) Nu toţi oamenii politici sunt de condamnat, asta a produs clasa politică in 17 ani. Trebuie să trecem insă la democraţia adevărată". Crezul acesta politic, propagat din turnul Palatului Cotroceni cu oareşce consecvenţă şi incăpăţănare, dă bine la popor. Ca orice lucru abstract, sclipicios şi perisabil. Populist şi demagogic. Carevasăzică, nu noi, norodul, suntem ameninţaţi cu inevitabila reformă, ci politicienii ăştia "expiraţi", incapabili de-o "democraţie adevărată" ! Mesajul prezidenţial măngăie creştetul sensibil al mulţimii, aşa cum se petrece dintotdeauna in relaţia politician-electorat. Dacă dl Băsescu n-ar fi actor politic, discursul său s-ar schimba brusc şi radical. Dar, ca prelungire constituţională a electoratului, domnia sa n-are incotro şi se linguşeşte pe lăngă gloata ce-i sponsorizează rangul. N-o să-i arate cu degetul precaritatea felurită, proastele obiceiuri şi căte altele. Musai, gloata trebuie minţită şi inşelată, ca nu cumva să se trezească din somnolenţă şi să aibă vreo tresărire primejdioasă de luciditate. Trebuie să i se creeze senzaţia că mizeria in care trăieşte este pricinuită de alţii, eventual de politicienii veroşi, pentru că ei sunt răul suprem şi la indemăna fiecăruia. Şi-atunci, abil din fire, preşedintele o ţine-ntruna cu reformarea clasei politice, o formă fără fond in definitiv. Mie unul mi-e tare neclar proaspătul slogan băsescian şi mă trimite cu găndul la bazaconia "omului nou", propovăduită insaţiabil de regimul Ceauşescu. Fiindcă nici pănă azi n-a fost in stare careva să mi-l descrie pe "omul nou" al Epocii de Aur şi mă aştept să se intămple la fel şi cu a din urmă găselniţă propagandistică. Ghiduşul preşedinte ne lasă in continuare in ceaţă şi nu ne explică ce reprezintă in fapt "reformarea clasei politice". Nelămurită ioc, expresia nu-i decăt un joc de cuvinte la modă, agreat de eurostăpănii Romăniei şi nimic altceva. Chiar şi insuficient disecat, votul nominal e necesar şi obligatoriu in momentul de faţă, dar el nu ne va vindeca dintr-odată de politicianism. Iar chestia cu "democraţia adevărată" e şi mai inceţoşată conceptual. Unde oare o exista "democraţia adevărată" şi cum o arăta ea ? Diversitatea sistemelor democratice nu inseamnă că toate, cu excepţia unuia singur, sunt false.


 O "democraţie adevărată" presupune, invariabil, un plus de civilizaţie, un grad sporit de educaţie civică a populaţiei. O populaţie deprinsă cu desluşirea rostului instituţiilor democratice şi al valorilor comunitare. Venită din feudalismul multilateral dezvoltat, populaţia de acum a ţării e, in mare parte, beteagă şi mutilată sufleteşte. Nu-şi găseşte incă locul, şi spaima economică a abrutizat-o, a animalizat-o iremediabil. Născuţi şi maturizaţi in sărăcie, cei mai mulţi dintre romăni işi oferă votul celor ce le păstoresc destinul mărunt. Un troc dezonorant, la care viaţa aspră ii obligă. Se pun şi ei bine cu "cineva", in speranţa că acel "cineva" ii va umili mai cu fereală. Priviţi-i cum se incolonează cuminţi in detaşamentele electorale şi aleargă dintr-o circumscripţie in alta, in zilele alegerilor ! Tabloul trist al realităţii romăneşti ii cuprinde, deopotrivă, şi pe ei şi pe zapciii de partid. Dintr-o astfel de complicitate electorală, ponosită şi dezolantă, se intrupează democraţia ce l-a impus in fruntea statului şi pe actualul preşedinte. In lipsa unei independenţe economice rezonabile, electorul e sluga şi suportul subaltern al puterii discreţionare a politicianului. Spre deosebire de dl Băsescu, eu nu sunt politician şi de aceea mă incumet să-l contrazic, intr-un exces de sinceritate nefolositoare cuiva. Reforma, sau cum s-or chema pretenţiile eurocomisarilor, nu-i firesc să-i includă numai pe politicieni. Căci, e absurd să ceri bietei societăţi nereformate să producă politicieni pe placul preşedintelui. Ori al Europei, că e totuna. Deocamdată, aleşii sunt asemenea nouă, deloc mai breji, dar ceva mai spălaţi şi spilcuiţi. Deplasările in Occidentul scrobit i-a cizelat, le-a imprumutat orişicăt din manierele omologilor de acolo. In curănd, scăpaţi de prigoana xenofobă, "căpşunarii" vor căpăta şi ei apucături de eurocetăţeni şi reforma oranj se va pune in alţi termeni. Mai aproape de inţelesul nostru, al celor fără de care ideile nemiezuite se sfărămă pe dată la adierea grijilor zilnice. Siliţi să-l insufleţim deunăzi pe "omul nou", nu ne amăgiţi, domnule Preşedinte, şi cu himera "democraţiei adevărate", că prea ne-am săturat de vorbăria goală !