Destinul are uneori picioare 

Destinul se joacă adesea cu omul, are şi hachiţe, îl întoarce pe om precum o clătită, ba pe faţă, ba pe dos. Mici detalii pot răsuci soarta unui om, o întâmplare schimbă macazul vieţii, s-a influenţat drumul unei fiinţe pornind chiar de la picioare. Un bărbat a luptat pentru Ţară, cu puşca, în grele războaie. În campania pentru reîntregirea României, în bătăliile de iarnă pe frontul de est bărbatul a fost rănit la umăr. Era iarnă grea cu nămeţi şi românul nostru a zăcut în mormanul de zăpadă până a fost găsit de sanitari şi dus în spatele frontului. Rana de la umăr nu era gravă, dar după ce a petrecut ore şi ore în ger, acoperit de un strat de nea i-au degerat picioarele atât de tare încât a trebuit să-i fie amputate. A purtat proteze de lemn şi, culmea destinului capricios, a avut un serviciu care presupunea stat mult în picioare. Vânzător de ziare la chioşc, vânzător la o tutungerie, nu prea se aşeza pe vreun scaun. În fiecare dimineaţă îşi înfăşura cioturile de la fostele picioare în zeci de metri de tifon ca să nu-l rănească protezele ieftine din lemn. Vasile cel cu picioare de lemn în urma războiului s-a îndrăgostit de o femeie cumsecade, s-a dus să-i cunoască familia şi s-o ceară de nevastă. În timpul conversaţiei cu părinţii preferatei, veteranului de război i-au mai scârţâit protezele de lemn înlocuitoare de picioare când se mişca. Neştiind de unde vin zgomotele lemnului din proteze, tatăl femeii peţite s-a scuzat: „Mobila veche mai trozneşte, dar îi luăm fetei mobilă nouă”. Până la urmă, victoria viitorului ginere cu picioare lemn s-a desăvârşit când rănitul din război a dansat tango cu aleasa inimii, dar şi cu viitoarea soacră. Şi acum o altă ispravă a destinului, care uneori are şi picioare, nu neapărat din carne şi oase. Un bărbat serios şi cumsecade a suferit de o boală care a necesitat amputarea unui picior. S-a dus la firma de proteze şi aşteptând să i se ia măsurile pentru proteza de picior a intrat în vorbă cu o femeie fină, cu siluetă frumoasă. Soarta ei nedreaptă făcuse ca în urma unui accident să-şi piardă ambele picioare, îşi lua şi ea dimensiunile la firmă pentru viitoarele proteze şi pentru stângul, şi pentru dreptul. S-au îndrăgostit în sala de aşteptare a întreprinderii de proteze şi, mai târziu, s-au căsătorit. La altar, mireasa şi ginerele s-au dus fără şchiopătare, deşi aveau împreună un singur picior normal şi trei picioare din plastic. Frumoasa lor iubire a rodit cu un băieţel frumos şi sănătos.