Dezbrăcaţi, pe caloriferul rece…

PAPORNIŢA CU ÎNŢELEPCIUNI
Recenta criză televizată a gazelor a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie de asta, că România este, instituţional vorbind, realmente dezbrăcată, legată de mâini şi de picioare, în cazurile de urgenţă. Indiferent de culoarea politică a guvernanţilor, n-avem reacţie, n-avem logistică, n-avem rezerve strategice, n-avem coerenţă.

N-avem de nici unele, în general, fiindcă e o păcătoasă obişnuinţă românească să trăim din cârpeli, de pe-o zi pe alta. Şi să ne rugăm la milostivenia Celui de Sus, să fie boier, să nu dea cutremure/inundaţii/incendii şi să nu bage-n termometru prea frig/cald. Când ne bucurăm de clemenţa Divinităţii, ne descurcăm. Asta ne defineşte: suntem descurcăreţi. Ar fi ideal să fim determinaţi, aplicaţi şi serioşi, da’ tot Dumnezeu s-a ocupat, de-a lungul facerii şi evoluţiei fireşti a lumii, de împărţirea caracteristicilor specifice pe fiecare popor. Deci n-avem noi nici o vină, aşa ne-a lăsat pe Pământ, aşa ne comportăm.

Rar mi-a fost dat să văd, însă, la un loc, atâtea haos, bulversare şi devălmăşie câte a relevat, pe scena publică, psihoza opririi gazelor. Sigur, există scuza de larg cosum potrivit căreia guvernul e la început şi n-a apucat încă să se aşeze-n ghete. Da’ nu mai ţine. Dincolo de faptul că aproape orice act normativ emis la Palatul Victoria generează uimire, proteste şi contestări vehemente, sistemul în sine nu funcţionează. Iar diriguitorii de azi nici măcar să mintă convingător populaţia nu sunt în stare. Orice declaraţie presupus liniştitoare a oficialilor statului aruncă poporu-n spaime de masă. Iese seara băţos, direct din boierescu-i birou, şeful de la Transgaz la televizor, se umflă-n muşchi că stăm pe-un munte de gaze şi că presa generează psihoze nejustificate, bagă dimineaţa ministerul Economiei ţara-n stare de urgenţă. După care se lămureşte că, totuşi, nu-s tancurile ruseşti la fruntarii, iar unchiu’ Trăian încă n-a convocat la Palat capii oştirii şi-ai spionilor. Şi atunci ce face? Dă senin "starea” pe "situaţie”, cu nevinovata menţiune că-şi asumă - concret, cum? – responsabilitatea pentru "exprimarea nefericită”. Şi, la pachet, anunţă că, având o bucă pe rece şi una pe cald, pe medie stăm bine, fiindcă, la nevoie, dăm gazul pe păcură şi cărbuni şi ieşim din iarnă. Sigur, aproape nici nu mai contează că omorâm industria, atâta câtă a mai rămas prin ţara românească, că avem o căruţă de centrale termice care nu scot abur decât pe bază de gaz şi că, dacă mai contează cumva asta, la declanşarea disperării mai aveam stocuri de păcură pentru maxim vreo săptămână. Iar CET-urile falimentare pur şi simplu n-au bani să cumpere, fie şi fără licitaţie, aşa cum le oferă oportunitatea "urgenţa” lui Adriean Videanu, că, dacă ar fi avut, aveau deja beciurile umplute.

Când credeam că le-am văzut pe toate, la capătul unei săptămâni demente, mi-a fost dat să constat, încă o dată, că limita ridicolului public e Cerul. Şi, la pachet, lucru devenit aproape plictisitor, să constat că Traian Băsescu a rămas un soi de Serghei Bubka; unic în lupta cu propriile-i recorduri. Din nefericire pentru noi, care-l ţinem de patru ani pe masă şi casă, "performanţele” preşedintelui României se manifestă doar în domeniul penibilului. De data asta, voluntar cum îl ştim, Comandantul Suprem al forţelor armate şi al justiţiei româneşti a pus mâna voiniceşte pe telefon şi-a apelat centrala Kremlinului. Să pună el ordine-n sistemul european de transport al gazelor dacă alţii nu-s în stare. Ori că i-a sunat ocupat, ori că a fost redirecţionat, cert e că la prins liber şi dornic de taifas pe fostu-i omolog Vladimir Putin. Un tip serios, sportiv, mână forte, kaghebist de omenie cu experienţă de muncă-n străinătate, parcă sună cunoscut, nu? Doar că, după două mandate de preşedinte şi-n aşteptarea modificării Constituţiei pentru a se apuca şi de cel de-al treilea, omu’ s-a autodetaşat în fruntea guvernului Federaţiei Ruse. Acolo unde se ocupă, între altele, direct şi nemijlocit, de gazele întregii Europe. De impresionat ce-a fost Volodea de reauzirea cu Trăian, a doua zi după apelul telefonic a decis ca Gazprom să taie de tot livrările către România. Şi, dacă mesajul său de forţă n-a fost suficient de clar exprimat ca să-l priceapă şi Consumatoru’ (de gaze, nu vă mai imaginaţi tot soiul de prostii) de la Cotroceni, l-a mai şi trimis după ţigări, în direct pe Ostankino, prin intermediul corepondentului TVR. Că-l ştie pe vechiul său amic român fan al dezbaterilor politice televizate şi era păcat să nu-i ofere satisfacţia maximă printr-un efort minim.
Nu-i aşa că trăim într-o ţară al dracu’ de veselă?