Din nou despre cazul Gigi Becali

Gigi Becali prezintă un pericol public tocmai prin ipostaza sa de personalitate vizibilă mediatic. Să nu uităm că însuşi Gigi Becali s-a lăudat la toate televiziunile că şi-a făcut dreptate singur.

În şedinţa extraordinară a Camerelor reunite ale Parlamentului de la 19 aprilie 2007, preşedintele României era suspendat prin votul a 322 de deputaţi şi senatori din PSD, PNL şi UDMR. Un moment unic în istoria României moderne, singular în istoria Europei moderne.

Această sancţiune, de o gravitate extremă, a fost motivată de politicienii şi jurnaliştii adversari ai preşedintelui prin încălcarea Constituţiei de Traian Băsescu. La vremea respectivă, am făcut observaţia că era vorba despre încălcări mici, greu de sesizat de opinia publică. Şi că drept urmare românii vor vota împotriva suspendării.

Mi s-a răspuns imediat că n-are importanţă mărimea încălcărilor. Politicienii şi jurnaliştii susţinători ai sancţionării au considerat că într-un stat de drept funcţionează maxima rigoare în aplicarea Legii. Cât despre români, opinia lor nu contează, deoarece elita politică şi intelectuală a unei ţări nu trebuie să ţină cont de părerea opiniei publice atunci când trădează un nivel de simţ civic sub cel al personalităţilor înaintate.

4 aprilie 2009. Omul de afaceri, dar şi omul politic Gigi Becali e reţinut 24 de ore de Parchet, după care primeşte de la Judecătoria Sectorului 1 mandat de arestare preventivă pe 29 de zile. Imediat, aceiaşi politicieni şi jurnalişti care pledaseră pentru sancţionarea preşedintelui pe temeiul încălcării Constituţiei sar în sus şi declanşează o campanie fără precedent în perioada postdecembristă de contestare a sancţionării în cazul lui Gigi Becali.

Dincolo de aberaţiile sale prin raportare la minimele exigenţe ale profesiei de gazetar (linşarea mediatică a procurorilor şi a judecătoarei, organizarea de şedinţe de judecată tendenţioase, în care membrii clanului Becali sunt invitaţi şi încurajaţi să terfelească justiţia, iar avocatul Gheorghe Mateuţ să prezinte probe care să-l scoată pe Gigi Becali nevinovat înaintea recursului de la Tribunal), campania de salvare a lui Gigi Becali a surprins prin următorul raţionament folosit şi de apărătorii din presă şi din politică:

Da, Gigi Becali a încălcat Codul Penal comandând sechestrarea cu violenţă a trei persoane, poruncind să fie aduse la picioarele sale şi puse să dea declaraţii. El nu merită sancţionarea cu reţinerea şi arestul preventiv deoarece, dacă ne gândim la alte numeroase încălcări mult mai grave ale Legii, rămase nesancţionate, Gigi Becali e nevinovat. Apoi, au declarat susţinătorii lui Gigi Becali, poporul se întreabă de ce să fie sancţionat Gigi Becali pentru că şi-a făcut singur dreptate, când mulţi alţi români sunt obligaţi s-o facă? Putem noi contrazice poporul?

Aceleaşi argumente au fost folosite însă şi de apărătorii lui Traian Băsescu în mai 2007. Atunci, adversarii lui Traian Băsescu au răspuns, şi pe drept cuvânt, că nu există o încălcare mai mare sau
mai mică a Constituţiei în funcţie de care să fie aplicată sancţiunea încălcarea Legii. După opinia noastră, în materie de aplicare a Legii nu există nuanţe.

Dacă admitem acest principiu, atunci Gigi Becali trebuia sancţionat. Desigur, putem discuta dacă punerea în mişcare a instituţiilor nu s-a făcut cumva prea târziu, dacă n-ar fi fost cazul să fie sancţionaţi şi cei trei hoţi ai maşinii (deşi, din punct de vedere juridic, ştim doar din declaraţiile lui Gigi Becali că i-a fost furată şi nu luată drept gaj pentru achitarea unei datorii), dacă factorul politic s-a implicat sau nu.

Dar a duce o campanie violentă, fără precedent, împotriva justiţiei pentru că a îndrăznit să aplice Legea mi se pare de neconceput într-un stat de drept. Precizarea din Motivaţia judecătoriei Sectorului 1, potrivit căreia fapta lui Gigi Becali e cu atât mai gravă, cu cât e vorba despre un formator de opinie, de o persoană cu mare vizibilitate în media, a fost luată peste la mai toate televiziunile.

Presa scrisă a fost mult mai nuanţată. Gigi Becali prezintă un pericol public tocmai prin ipostaza sa de personalitate vizibilă mediatic. Să nu uităm că însuşi Gigi Becali s-a lăudat la toate televiziunile că şi-a făcut dreptate singur. Ce să facă alţi români văzând că un lider de partid se laudă cu aşa ceva fără să i se întâmple nimic? Să-i urmeze exemplul!

Să nu se mai plângă la Poliţie, pentru că vecinul i-a tăiat din hat şi să se ducă să-i dea în cap?! Desigur, în multe cazuri, în condiţiile incapacităţii autorităţilor de a face dreptate, oamenii simpli aşa procedează. Una e însă să constaţi această realitate şi alta e s-o încurajezi. Fie făcându-ţi tu dreptate (crezând că ai dreptate, deşi s-ar putea să te înşeli), fie apărându-l pe Gigi Becali, cum au procedat unii politicieni şi jurnalişti.

P.S.: Unii confraţi şi cititori au rămas surprinşi de poziţia mea din editorialul publicat în numărul de luni al Jurnalului Naţional. Le reamintesc, pentru a mă înţelege, ce scriam la un moment dat: "Una e însă să-l critici pe Traian Băsescu şi alta e însă să fii complice, prin tăcere, la folosirea unor mijloace incorecte din punct de vedere profesional pentru a-l răsturna pe Traian Băsescu". Cei cu care am lucrat de-a lungul timpului ştiu că replica mea preferată a fost: Nu e corect! Folosită chiar şi atunci când era vorba despre cei mai mari duşmani ai mei!