DNA contra MAI

În timp ce criza economică globală sapă la temeliile naţiunii anunţând o criză socială şi una, subsecventă, de regim politic, susceptibile a împinge pe plan intern către dictatură, iar pe plan extern către război, politica românească se aruncă halucinant în scandalul corupţiei la vârful direcţiei de informaţii a Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI). Subiect activ al tragi-comediei nimeni alta decât Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA). Cea dintâi este controlată de PSD. Cea din urmă de preşedintele Băsescu.

Dintr-o poveste încâlcită şi murdară poporul poate înţelege puţin: proaspăt numitul şef al serviciului de informaţii MAI este arestat de DNA, cu clasica acoperire de televiziune, sub cuvânt că ar fi intrat în combinaţii ilegale cu un magnat dubios; pentru a treia oară în trei luni, numirea unui şef al informaţiilor MAI pune în pericol capul unui ministru PSD; în mod misterios, DNA nu a informat pe nimeni în legătură cu situaţia critică a celui care urma să fie numit; arestaţii sunt puşi în libertate de o instanţă care, în motivarea hotărârii, face referire şi la legătura între şeful statului şi acuzaţi; purtătorul de cuvânt al Administraţiei prezidenţiale, cu un suspect exces de zel, dezminte existenţa oricăror asemenea legături, pentru ca ulterior să revină cu precizarea că legăturile au fost accidentale şi nerelevante.

Cu greaţa de rigoare, în lipsa unor explicaţii credibile susţinute de dovezi clare, opinia publică nu se poate baza decât pe instinctul său forjat de experienţa nesfârşitelor scandaluri care au marcat România ultimilor ani. Dacă nu se poate şti ce este adevărat, se poate spune ce este plauzibil. Astfel, pare plauzibil că între agenţi de informaţii şi lumea interlopă există legături vinovate; că lumea interlopă se bucură de clemenţa instanţelor judecătoreşti, în timp ce DNA joacă un rol politic implicând doar mimarea luptei cu corupţia; că şeful statului este amestecat în toate afacerile murdare şi este afundat în mlaştina societăţii. Chiar dacă asemenea concluzii sunt false, faptul că ele există ca realitate a conştiinţei colective arată cât de jos au fost aduse instituţiile statului în respectul public, cât de profundă este neîncrederea între stat şi societate şi cât de vulnerabile sunt ordinea de stat şi securitatea naţională în condiţiile unei autorităţi devenite pur nominală. Aflând, de pildă, că un magnat dubios şi preşedintele ţării frecventează cercuri comune sau că între cel din urmă şi înalţi oficiali MAI corupţi se poartă discuţii în interesul celui dintâi, nici un român de rând nu exclamă reflex: "Asta este exclus! Aşa ceva este imposibil!".

Care este, totuşi, realitatea din spatele unor atari percepţii? Este în afară de dubiu că atât serviciile de informaţii, cât şi Procuratura au fost politizate. Ele au fost transformate în arme politice într-o ţară în care transparenţa actului de conducere şi controlul civil asupra acestuia sunt înlocuite de manipularea cetăţeanului prin manevre oculte. Una se spune pe scenă şi alta se întâmplă în spatele scenei. Spre a controla jocul actorilor se apelează la formula şantajului, acolo unde informaţiile şi Parchetul constituie un infailibil sistem bielă-manivelă. Cine are monopolul informaţiei şi al noii Inchiziţii întrupate de DNA are monopolul puterii oligarhice. În regimul comunist, acestea erau unite instituţional. Astăzi se încearcă uniunea lor personală prin preşedintele României. Cum MAI scapă controlului prezidenţial, el trebuie fie infiltrat de oamenii acestuia, fie distrus, destructurat, debusolat. Iată piesa care se derulează sub ochii noştri.

Dacă DNA se poate apăra de riscurile unui asemenea joc strângând dosare albe pentru zile negre, în schimb, serviciile de informaţii au toate motivele de îngrijorare şi nemulţumire. În primul rând, ele ştiu că implicarea în politică le este interzisă şi se poate întoarce fatal împotriva lor. În al doilea rând, ele înţeleg că o asemenea politizare pune în pericol securitatea naţională a căror apărare este însăşi raţiunea lor de a fi. Iată de ce în scandalurile din ultima vreme se poate ghici şi o posibilă reacţie împotriva abuzurilor prezidenţiale. Inclusiv sub impactul schimbărilor globale a început manevra de coborâre a aeroplanului prezidenţial băsescian. Să îi dorim o aterizare lină!