Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Băncile plătesc dobânzi de 5% la depozite, statul le achită băncilor dobânzi de 5,5% la titluri, dar atât depozitele cât şi titlurile poartă dobânzi real-negative, deoarece inflaţia se plasează la 6%. Asta nu opreşte însă statul să taxeze pierderea deponenţilor cu impozit unic de 16%. Fără a uita să se asigure el însuşi că nu pierde din inflaţie. Statul a majorat în 2013 taxele locale cu inflaţia din ultimii trei ani, chiar dacă valoarea proprietăţilor s-a înjumătăţit!
Bine totuşi că reducerea dobânzilor la economisiri este o măsură pe gustul multor analişti şi ziarişti de la publicaţii economice cu apariţie cotidiană, care susţin că astfel va avea loc ieftinirea creditului - esenţială pentru stimularea economiei. Revista Săptămâna Financiară s-a gândit să întrebe în 2011 la ce nivel al dobânzii de politică monetară se va relua creditarea. Şi evident că răspunsul cvasiunanim a fost: Nu putem vorbi de un anumit nivel al dobânzii-cheie la care se va relua creditarea.
Respectivii analişti şi ziarişti apreciază că dobânzile în scădere - chiar real-negative - sunt soluţia de relansare a economiei pentru că aşa au învăţat ei de la Keynes. Deşi e limpede că politica monetară, singură, fără mediu economic, nu poate face economia să pornească. Mai ales că, la cât de precar era mediul din cauza majorării taxelor, Guvernul Ponta a hotărât să le mai crească. A făcut acest lucru ca să arate că ascultă de FMI cu care vrea să încheie un nou acord. Putea măcar să mărească nişte taxe fără impact efectiv, doar ca să-i dovedească Fondului bunele intenţii. Altfel, când vii să le iei unora lichiditatea cu taxele pe proprietate cu care ei puteau alimenta secvenţa economică şi crea locuri de muncă - spunând că dacă majorezi taxele, vei reduce arieratele – nu rămâne de văzut decât cum va îngheţa economia mai tare. În ciuda dobânzilor real-negative!
Ca să înţelegem clar, dobânzile real-negative - mai mici decât inflaţia - sunt o formă de furt. Fostul preşedinte al băncii centrale a Poloniei, Leszek Balcerowicz, care a conferenţiat recent la Bucureşti, nu s-a sfiit să spună că „reprezintă o încercare de a pune mâna pe banii altora, căci aceia ce plătesc pentru creditele ieftine sunt cei ce economisesc”. Un alt polonez, premierul Donald Tusk, apreciază că „economisirea este calea normală, nu traiul pe credit”. Şi fireşte că disputa cu Keynes o tranşează tot prietenul său Hayek: „Testul pe care îl are de trecut cineva pentru a se numi bun economist constă în înţelegerea faptului că creşterea economică sau nivelul angajării forţei de muncă nu sunt determinate de creşterea consumului ci, din contră, de volumul economisirii”.
Este important de amintit însă că spre deosebire de analiştii din bănci, economistul şef al BNR, Valentin Lazea, expune riscurile: În România, unde peste 90% din finanţare se face prin piaţa bancară, nişte dobânzi real-negative nu ar face decât să încurajeze investitorii să caute alternative speculative cu un grad înalt de risc, generatoare de „bule”.
