Epicureanul, Nevăzutul/Neauzitul, Necuratul, Internetul, Bordură şi Autostradă au fost remaniaţi. Ei şi?

Sunt semne că palatele Victoria şi Cotroceni n-ar mai vorbi aceeaşi limbă

Ca să prindă gestul patriotic al PDL de a-şi sacrifica miniştrii pentru binele ţărişoarei lor, în prime time şi nu pe la miez de noapte, secretomania a dispărut ca prin farmec, iar portocaliii au dat dezlegare la surse să grăiască poporului.

Aşa am aflat care sunt miniştrii remaniaţi ai Guvernului Boc - Mihai Dumitru (Agricultură), Sebastian Vlădescu (Finanţe), Mihai Şeitan (Muncă), Gabriel Sandu (Comunicaţii), plus Adriean Videanu (Eco­nomie) şi, într-un final, Radu Berceanu (Transporturi), Ultimii doi au ales să renunţe la posturi din proprie iniţiativă.

Televizoarele patriei transmit în direct lupta oribilă din PDL. Reforma statului a ajuns, până şi pentru naivii care cumpărau vorbe mari în campaniile electorale, nimic altceva decât era de la bun început. O cafteală de cartier fără menajamente între tabăra Udrea (care vrea să preia partidul şi caşcavalul) şi faimoasa tripletă BVB. Ăla mic s-a înhăitat pe faţă cu vechea gardă şi nu vrea nici să se dea dus, nici să-i facă hatârul fostului stăpân. Aşa că, înainte de mascarada cu aşa-zisul vot democratic, i-a zburat preventiv pe doi dintre oamenii sprijiniţi de Băsescu, pe epicureanul plezirist Vlădescu şi pe anonimul nevăzut şi neauzit Dumitru. Iar Şeitan de la Muncă, altă unealtă băsesciană impusă discreţionar de la Cotroceni peste capul baronilor, ca şi foştii ti­tulari de la Finanţe şi Agricultură, a confirmat, evident, la televizor, acolo unde se conduce ţara, că a fost propus la remaniere.

E ca pe vremea lui Radu Vasile, cu diferenţa că Emil Boc e prea mic să ia ficusul la subsori, aşa că stă agăţat de el. Cuţităreala pedelistă dintre ai lu' Tiranozaurus Murfatlarus Rex şi ai lu' Minimus Captivus merită urmărită şi comentată cu detaşare.

Dacă demenţa asta colectivă continuă aşa, iar Marele Păpuşar nu cumva face o ultimă scamatorie pentru a relansa partidul portocaliu în perspectiva alegerilor din 2012, în doi ani vom avea, pe scena politică, o cruntă luptă pentru tranşarea întâietăţii  şi legiti­mităţii unui partid care va avea anvergura pe care o are astăzi PNŢCD. Şi, peste toate, o ţară falimentară fără drept de apel.