Eşecul experimentului FMI în România

Mişcările de stradă marchează net eşecul experimentului făcut de finanţa internaţională în România cu orchestrarea FMI şi Comisiei de la Bruxelles, experiment de care am vorbit în nenumărate rânduri şi pe care l-am explicitat de tot atâtea ori fără echivoc!

Nu trebuie să fii adept al vreunei teorii conspiraţioniste, mai ales al uneia contra României în sine, ca să în­ţe­legi ce s-a petrecut în ţara aceasta în ultimii ani. N-a fost vorba despre o conspiraţie mondială împotriva României – aceasta este de altfel atât de insignifiantă, că nu putea face obiectul unui demers de anvergură –, ci de noua cruciadă pe plan glo­bal a capitalului împotriva muncii, cruciadă dirijată în interesul propriu de capitalul privat financiar-bancar transnaţional. Transformând, în scopuri de profit, scena mondială într-un imens cazinou, acest capital a făcut ravagii colosale prin speculaţii, credite riscante, tranzacţii cu produse toxice, declanşând o criză pe care a forţat apoi statele s-o „astupe” cu intervenţii ale acestora de salvare.

Statele au băgat distrugerile, nu făcute de ele, sub preş, încărcându-se cu da­to­rii. De aici, criza datoriilor suvera­ne! Şi acum, atenţie! Până aici totul a decurs cam la fel peste tot! De aici în­colo au apărut diferenţierile! Mai toa­te ţările au ţinut datoriile contractate în stand by. România – şi în aceasta a constat experimentul – a fost singura care a fost pusă să le verse de la început asupra populaţiei. Celelalte ţări le mai varsă cu ţârâita asupra populaţiei sau pur şi simplu încă aş­teap­tă! Lipsa de reacţie a populaţiei ro­mâ­neşti a fost o încurajare pentru exponenţii sistemului financiar-bancar internaţional să comande în­ce­pe­rea vărsării plăţilor asupra po­pu­la­ţi­i­lor de peste tot! Ridicarea po­pulaţiei româneşti poate întoarce lu­cru­rile din drum!

Puţini s-au învrednicit să observe în Europa sau în lume că, de îndată ce statele au preluat pe seama propriei îndatorări consecinţele ravagii­lor făcute de sistemul privat financiar-bancar, au început să fie vânturate tezele „lăbărţării statelor” sau ale „eşecului modelului social” şi al­te­le asemenea, pur şi simplu pentru ca statele să fie făcute vinovate in­co­rect de excesul de datorii, şi ca urmare să se arunce datoriile asupra po­pu­la­ţi­i­lor spre a fi plătite de acestea. Desi­gur, spre a nu le plăti cumva cei cu adevărat vinovaţi, respectiv cei din sectorul financiar-bancar! De aici, presiunile incalificabile făcute de agenţiile de rating – adică agenturile sistemului financiar-bancar privat – asupra statelor pentru a grăbi programele de austeritate cu care să se plătească datoriile!

La fel în România, după ce statul a fost pus să aducă pe cheltuiala sa de la FMI finanţare pentru a înlocui pe piaţă finanţarea sistată în contextul cri­zei de către băncile străine, au fost bă­gate pe gât cercurilor politice, eco­no­mice şi mediatice absolut aceleaşi teze, spre a arunca toată ajustarea în cârca politicii fiscal-bugetare, adică în seama Guvernului ca executor şi în sea­ma populaţiei ca plătitor final (sa­la­riaţi, contribuabili, pensionari)! Gu­vernul român a marşat din păcate la această otrăveală FMI aplicată în Ro­mânia cu concursul BNR. Aplombul celor care au aplicat formula în Ro­­mâ­nia a fost maxim, pentru că aceş­tia au avut finanţa internaţională la spate.

Din păcate, n-au primit nimic în schimb ca recompensă! S-ar putea să li se fi considerat ca recompensă posibilitatea oferită de a forţa în continuare, în interese personale sau de grup, bugetul în canalele lăsate libere ale aşa-numitelor achiziţii publice. Ceea ce a permis într-adevăr multora dintre cei implicaţi să nu fie nevoiţi nici măcar a schiţa vreun gest de so­lidaritate adevărată cu cei mulţi, supuşi austerităţii fără precedent. Frustrare care a dat în clocot până la urmă!