Eurocopter am vrut, Eurocopter am avut

Presa britanică şi cea franceză au anunţat săptămâna trecută că este foarte posibil ca Eurocopter, unul dintre cei mai mari fabricanţi de elicoptere din lume, să-şi mute unele dintre activităţile sale din România în Marea Britanie. Aceasta deoarece un contract gras de peste 300 de milioane de lire sterline pentru modernizarea unor elicoptere Puma ale Armatei Regale a reintrat pe lista urgenţelor britanicilor. Conform dezbaterilor de la Londra, modernizarea elicopterelor în România ar fi, în acest moment, o tragedie, pentru că, fiind criză economică, locurile de muncă trebuie să fie salvate şi nou create în Marea Britanie. Faptul că politicienii englezi negociază la sânge pentru ca Eurocopter să creeze în Marea Britanie câteva sute de locuri de muncă, dacă Eurocopter vrea contractul, este o lecţie de politică predată guvernanţilor români.

La IAR Ghimbav, muncitorii aşteaptă cu înfrigurare în fiecare lună să vadă care dintre ei mai este disponibilizat. Şi aceasta s-a întâmplat şi fiindcă marelui concern Eurocopter i s-au oferit aproape toate pe tavă, fără ca răspunsul să fie pe măsură. În 1996, concurentul de moarte al Eurocopter, corporaţia americană Bell Helicopter, a vrut cu toată forţa să intre în această parte a Europei, prin România. Americanii doreau să cumpere 51% din uzina de la Ghimbav şi avansau realizarea unui elicopter de atac, AH 1 Ro "Dracula". De asemenea, Bell Helicopter era interesată să participe şi la construcţia unui aeroport la Braşov. Atacat de moarte în amorul propriu, Eurocopter, care deja "patrula" pe la Braşov şi se arăta interesat să fabrice elicopterul civil "Ecureil", s-a dat peste cap să-şi împingă rivalul afară. Reprezentanţii Eurocopter ameninţau făţiş că-şi retrag afacerile din România dacă Bell Helicopter intră în ecuaţie. Ulterior, americanii au fost trimişi la plimbare.

După ce-a scăpat de concurent, Eurocopter s-a asociat în 2002 cu IAR Ghimbav într-un "joint-venture". Compania Eurocopter România promitea foarte multe, inclusiv să creeze la Braşov o linie de asamblare pentru EC-135 şi să depăşească cifra de afaceri de 100 de milioane de euro în 2005. În realitate, cifra de afaceri pe care a ajuns să o aibă în 2009 este de 26 de milioane de euro. Totodată, acest "joint-venture" se dorea şi părea a fi un pas important pentru privatizarea IAR Ghimbav. N-a fost să fie aşa, iar în anul de boom economic 2007, Eurocopter a fost eliminată de la privatizare, pentru că nu a îndeplinit criterii de precalificare... Bineînţeles că jocul de-a licitaţia şi contestarea ei poate fi interpretat şi ca o veşnică tatonare în negocieri şi amânare, judecând cu ce s-a căpătat Eurocopter anul acesta.

În luna mai, Eurocopter România a primit prin transfer de la IAR Ghimbav, după cum a decis Guvernul, mai multe active, iar ministrul Adriean Videanu s-a simţit minunat când a semnat cu Eurocopter un acord care să realizeze promisiunile concernului făcute demult, prin 2002. Între timp, din 1996 şi până acum, cei mai buni specialişti au plecat, industria românească de profil a regresat, iar locurile de muncă s-au topit. Deci, pentru contractul din Marea Britanie, Eurocopter poate să-şi mai amâne planurile pentru România.