Fetele-vedetele

Le știți! Trag audiențele tv în sus. Între noi, publicul nu admite niciodată că se uită pentru că îi plac frivolitatea, goliciunea și... facerea de bani... ușor. Dar audiențele sunt uriașe. Deci publicului îi place. Şi dacă, să zicem, Dumnezeu îi ia mințile uneia dintre "fetele-vedetele" și, disperată, se dă live unuia cu mușchi și nume de specialitate din carne, atunci publicul e în delir. Dar nu despre public e vorba. Vorba mea e despre femeile astea televizate care pervertesc milioane de copii. O să spuneţi... ce caută copiii la tv? Oricât de vigilent este un părinte, copilul accesează informația care e... peste tot. Relația dintre presă și "fetele-vedetele" este... totală. Pervertirea începe cu: e la tv, deci e important. Apoi, e... dezbrăcată, deci... asta trebuie să faci să smulgi atenția. Apoi, după cum vorbește, n-are școală prea multă, deci... la ce naiba ne mai chinuim?! Apoi, ia uite câți bani câștigă: fără  școală, goală, vulgară. Și toate astea ar mai fi cum ar mai fi dacă "fetele-vedetele" n-ar strecura în mintea adolescentelor picătura de botox. Botoxul care te scapă de urâțenie, de frica de singurătate, de sărăcie. Și iată cum "fetele-vedetele", cu gura lor de rățușcă bătută de suratele ei, suflă în pânzele unei industrii dubioase care i-ar aranja ridurile și buzele și lui Dumnezeu, dacă ar putea! E un nonsens mare cât Catedrala Neamului: toată lumea strigă după originalitate și toți ne bulucim să semănăm unii cu alţii. Căci "fetele-vedetele" seamănă unele cu altele și plebea le urmează. Cum vine asta, dragele mele? "Fetele-vedetele" n-ar exista dacă mamele lor le-ar fi spus despre frumusețe și încrederea în sine. Dacă tații lor nu ar fi bălit, la vedere, după femei din plastic și mai tinere decât nevasta lor. Dacă școala le-ar fi interzis să se dezbrace ușor-ușor și să se coafeze ostentativ în fața profesorilor blazați. Dacă doctorii "esteticieni" ar fi fost ocărâți de Colegiul lor profesional pentru schimonosirea trupurilor în fel și chip. Și, da! Recunosc cu tristețe, dacă televiziunile și-ar fi înțeles rolul de-l au în modificarea spiritelor. Și atunci? Ce-i de făcut? Pentru început, să credem sincer, nu ipocrit, că viața nu e despre mutilare, despre bani și hăhăială ieftină! Apoi, să înțelegem cum s-a ajuns aici. Și, dacă mai avem resurse, să vorbim în stânga și-n dreapta cu cei care vin. Au nevoie!