Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Absolut jenanta dezbaterea de miercuri, din Parlamentul European, a asa-zisului "caz Romania". O aula aproape goala, noroc ca reprezentantii romani au mai ocupat niste scaune, a demonstrat cum nu se putea mai bine ca foarte multi europarlamentari n-au bagat in seama chiraielile necontrolate ale comisarului Viviane Reding (apropo, aparuta in aula PE intr-un tipator sacou portocaliu), privind primejdia de moarte in care s-ar fi aflat democratia pe plaiurile mioritice. Nu s-au lasat sedusi nici de mandria amintitei doamne si a sefului sau, Jose Manuel Barroso, cum ca ei ar fi salvat statul de drept roman. Indiferenta cu care (nu) au raspuns europarlamentarii - abstractie facand cei inregimentati in PPE - la apelul amicilor lui Traian Basescu o poate lesne traduce orice observator cu minimum de bun-simt: un "caz Romania" care sa necesite interventii brutale si chiar nestatutare din partea CE a existat si exista in doar cateva minti incinse din tara si din afara ei.
Despre zvonistii, mincinosioi si alarmistii din tara, in cap cu Basescu si trupetii lui, care au lansat aceasta diversiune spre a-si apara capetenia si a amana momentul in care vor da sama pentru halul in care au prabusit, economic si social, tara, ti-e si sila sa mai vorbesti. Poate, doar, sa amintesc nerusinarea cu care Monica Macovei a tapurit iarasi despre "luarea in captivitate a justitiei": tupeu incredibil, dupa ce pana si CSM a contatat recent imixtiunea ordinara a stimabilei intr-un dosar penal.
Este insa de discutat modul execrabil in care, serviciu contra serviciu, au sarit fara rusine si discernamant, in apararea unui politician compromis, l-am numit pe Traian Basescu, si a camarilei sale gardata inadmisibil de pionii plasati din vreme in institutiile de forta ale statului, inalti oficiali ai UE sau din mari cancelarii. Nu de dragul democratiei, ci din interese mult mai pragmatice, personale sau ale unor corporatii care-i papusaresc. Interese care li s-a parut ca in Romania ar fi puse sub semnul intrebarii de catre o noua putere - care rostea si cuvantul suveranitate si nu se arata la fel de docila ca Basescu - iar la nivel international si al UE ascunzand pofte proprii.
Lui Barroso i-ar surade sa ramana in fruntea CE. Dar si Viviane Redinge are vise roz in privinta acestui post. Ambii pot inflori sau se ofili la umbra cancelarului german Angela Merkel, care nu doar dirijeaza actiunile politice ale PPE, dar are si ea nazuinte de preamarire pentru sine si pentru Germania, pe care o vede cucerind treptat, treptat Europa, cu mijloace financiare, mai subtile, dar mai insidioase decat cele folosite in secolul trecut. Toate aceste sforarii se petrec intr-o perioada de criza economica internationala si de mari framantari sociale si politice.
Actorii principali au nevoie de o perdea de ceata, spre a putea lucra in liniste la strategia si la planurile lor operative. In aceste momente, s-a aprins fumigena numita "cazul Romania". Va urma, desigur, altul, in lant. In Romania, aceasta tevatura a avut ca efect , dincolo de prelungirea agoniei regimului basist, o evidenta accelerare a procesului de euroscepticism, numarul celor care nu mai cred in virtutile UE crescand cu 10% in numai o luna. Exact luna in care frau Reding si senor Barroso s-au amestecat grosolan in treburile strict romanesti. Treburi care nu pot si nu trebuie solutionate la Bruxelles, ci acasa, de catre electoratul roman. Cel care, in decembrie, trebuie sa dea dovada ca nu astepta sa vina altcineva, de aiurea, sa dea cu maturoiul in curtea sa.
