Gândeşte!

Ia o pauză şi gândeşte. Ai crescut, nu mai poţi crede, ca la Revoluţie, că teroriştii au otrăvit apa sau că-ţi trag cu gloanţe în balcon. Azi eşti prea mare şi prea trecut prin viaţă ca să iei de bun tot ce auzi. Nu te încrede în vorbe, mai ales dacă ele vin de la cei care lucrează cu vorbele. Nu uita că-n ziua de azi un marketing bun poate să-ţi vândă şi-un rahat învelit în ţiplă. Nu-l cumpăra. Dacă te-ai păcălit şi l-ai luat, nu-l mânca. Ia o pauză şi gândeşte. Nu crede în cuvinte mari şi frumoase, cu asta ai fost minţit 22 de ani. De aici ni se trage. Nu le-au rostit oare aceiaşi oameni? Ia o pauză.

Deschide televizorul şi dă-l pe mute. Urmăreşte imaginile şi imaginează-ţi. Ce-ai spune tu despre ele? Ce crezi tu, în adâncul sufletului tău, despre tot ce se întâmplă? Gândeşte. Cei care gândesc în locul tău, cei pe care-i vezi la televizor văitându-te nu se înghesuie alături de tine vara pe plaja de la Eforie Nord şi nici nu stau în gazdă la Costineşti. Şi-n timp ce mor de grija salvărilor de stat, fiecare dintre ei are abonament la câte-o ambulanţă privată. Par deştepţi, vorbesc fluent şi-ţi apasă cu vorbele pe fiecare rană din inimă. Se pricep, dar asta nu înseamnă că au aceleaşi răni. Şi nici că vor sau ştiu să le vindece pe-ale tale. Ia o pauză şi gândeşte. Nu crede în coincidenţe. În istorie nu există coincidenţe, există doar momente care pot fi speculate şi evenimente special create. Noi ne jucăm „de-a vrem”.

Alţii se joacă „de-a putem”. N-avem aceleaşi jucării. Noi nu suntem decât aşchia din lemnul pionului de pe tabla de şah. La mâna celor care făceau guverne prin telefon, la cheremul celor care trebuie să-şi scoată profit din banii investiţi în campaniile electorale. Cei care mai cred că guvernele se pot face în stradă, pe-un ambalaj de fornetti, pe-un colţ şifonat de pancartă sau pe scutul unui jandarm, dormeau sau nu se născuseră în decembrie ’89. Democraţia n-a însemnat niciodată şi niciunde schimbarea menstruală a puterii, în funcţie de dispoziţia maselor din stradă. Pentru că întotdeauna se vor găsi câteva mii de oameni care să conteste o guvernare, oricât de  cinstită sau de eficientă ar fi ea.

Voinţa poporului se exprimă prin vot, la alegeri. Ia o pauză şi gândeşte. Dacă mâine ar fi alegeri, ai avea cu adevărat sentimentul că ai învins? Ai avea de ales, ca într-o ruletă rusească, între aceiaşi oameni. Şi ar merge la vot, ca într-o mascaradă de exercitare a drepturilor, aceiaşi votanţi care pot fi cumpăraţi cu o găleată şi-un kil de „zacăr”. Putem depăşi vreodată acest handicap? Ne-învârtim în cerc, cu câte-o lozincă inspirată în mâini, într-o demonstraţie demonstrativă. Mass-media nu mai e de mult preocupată de educarea maselor, ci doar de circul ce-i aduce rating. Oamenii de valoare nu mai apar la televizor decât pe masă, la priveghi, şi-n ziua înmormântării. Poţi schimba aceste lucruri? Ia o pauză şi gândeşte.

Azi ne dau poetice lecţii despre libertate cei care înfierau proletar Piaţa Universităţii din 1990. Am trăit Revoluţia din ’89. Am trăit şi Golaniada. N-au fost în zadar. Ne-au învăţat. Foloseşte-te de tot ce-ai trăit şi ai învăţat. Nu te urca în primul tramvai dacă habar n-ai unde duce el, doar pentru că ai îngheţat aşteptând în staţie. Nu petici imaginea falsă a altora cu suferinţa ta reală. Toţi îţi vor binele. Nu ţi-l lăsa luat. Ia o pauză. Gândeşte-te!