Gheaţă la mal şi în fotbal

Fotbalul punctează în Turcia prin nebunii de toată frumuseţea. Prin saraiurile pariurilor peşchegii dau pinteni surprizelor profitabile cu remarcabilă asiduitate. Fenerbahce şi Beşiktaş s-au împovărat deja cu privirile chiorâşe ale retrogradării în dispreţ. Dar nici joaca din ţărâna micuţilor nu este lipsită de interes. Două sporuri de-ale lor, adică Linyitspor şi Bucaspor, au răsucit, într-un meci altfel anost, cu aleasă sprinteneală, cifrele pe tabela de marcaj. Buca a făcut pluralul la 2-0 în prima repriză a unei confruntări pe muchie de fotbal.

Apoi s-a aşezat cuminte în definiţia sa şi a încasat-o de la parteneri de vreo şapte ori. Liniytspor a marcat patru goluri până în minutul 90 şi încă trei în desertul prelungirilor. De aici încolo, liber la comentarii. Suspicioşii vorbesc despre regii jegoase. Mincinoşii, în schimb, bagă mătănii la greu, văitându-se că şi soarta a devenit curvă.

Poveştile nebune din fotbalul turcesc ar rămâne doar în deliciul lor folcloric dacă otomanii nu ne-ar fi predat, în ani mulţi, foarte mulţi, lecţia paşalâcului. Dar aşa, după ce am învăţat să ne dedulcim la bragă şi la sarailii, după ce ne-am răsfăţat în sporul ciubucului şi al bairamurilor, simţim cum poveştile din Turcia prind şi pe la noi. Ca buruiana în bălegar. Gârla care ne desparte de caimacami, oricât ar fi ea de neagră, nu mai reprezintă de mult timp nici un obstacol. Şi, apoi, la ce fotbal avem, la cât de săracă este joaca de pe la noi în ofertă spectaculară, par să fie bune şi astfel de matrapazlâcuri. Fiindcă doar ele ne mai exersează atenţia.

Fiindcă, altfel, Dumnezeu cu mila. Ce să mai aştepţi de la campionatul nostru cel de toate zilele când dinspre echipele noastre cele mai fudule, multe aflate în perioadă de pregătire tot în Turcia, sosesc veşti care acoperă rutina stabilităţii. Aşa cum o fi ea.

Dinamo, liderul de peste hibernare al clasamentului, anunţă gheaţă la mal. Transferul lui Borcea din America este noutatea cea mai veche din „Ştefan cel Mare”. Borcea a spulbe­rat afişarea avântată a dragoşului de Săvulescu şi a uşuit fluturii care colorau strident peisajul dinamovist. Ionel Dănciulescu îşi va prelungi contractul cu Dinamo, Marius Nicolae nu va mai face ochi de chinez, Cătălin Munteanu va avea în continuare colegi de lucru în echilibrul înţelept al echipei. Iar de aici încolo, broderii de mână. Steaua rămâne în parametrii primelor strigări.

Nou-veniţii îi vor avea în continuare colegi pe anunţaţii plecărilor spectaculoase. Latovlevici nu se franţuzeşte, Brandan îşi continuă povestea în limba română şi nici Tănase nu e de dat decât în portofoliul zvonurilor. Lotul ofertant al Stelei îi va crea probleme de opţiune doar lui Ilie Stan. Şi va mai avea de învăţat Steaua ce înseamnă acasă. Stabilitatea este cuvântul de ordine şi la Rapid. O stabilitate impusă de atenta chiverniseală a lui George Copos. Adrian Porumboiu avea deja echipă de bună apreciere. Doar dulăul Hizo a cam rupt lanţul şi s-a ales cu forţarea marşului.

Cum va juca Vasluiul în partitură portugheză rămâne de văzut. Puţină curiozitate nu strică. Tot la curiozitate, adică discret, lucrează şi ceferiştii clujeni.
Constatăm că, în general, criza creează, dincolo de neplăceri, şi oarece stabilitate. O stabilitate, ce-i drept, în plicticoasa mediocritate. De-asta ziceam că poate pariurile, după metoda turcească, vor mai anima puţin spiritele. Ca să fie spectacol şi la noi, indiferent de calitatea lui.