Gitenstein, de la bâză la politica struţului

Ambasadorul Statelor Unite a intrat rău în bâză. Probabil, cuvântul va fi greu de tradus de cei care îi prezintă dimineaţa revista presei. What is "bâza"?, se întreabă ofiţerii de presă. Să nu-i chinuim: este un joc practicat de  copii, uneori şi adolescenţii sau soldaţii care se prind în el să-şi mai alunge plictiseala. Cel care stă "bâza" are o palmă pe ochi şi cealaltă rămâne la dispoziţia "adversarilor" care îl plesnesc. Până nu-l ghiceşte pe cel care a lansat lovitura, primitorul încasează. Gitenstein s-a băgat singur în joc, într-o perioadă când în România se dau lovituri puternice. El a laut locul primitorului de pumni fără să ştie ce-l aşteaptă, necrezând nici o clipă că va îndrăzni cineva să-i tragă la palmă cu sete lovituri de pedeapsă.

Gitenstein a sărit, într-o încercare de a întări cu mesajul lui "marca SUA" autolepădarea lui Băsescu de "tinicheaua" de dictator. A făcut-o însă într-o manieră care arată cât de departe de diplomaţie se află ambasadorul. Comparând "marea" libertate din România cu "avantajul" de a nu primi gloanţe în cap de la lunetişti, reprezentantul oficial al SUA a devenit o "ţintă" a protestatarilor jigniţi. Gitenstein primeşte de câteva zile serii de rafale, nici un alt diplomat aflat în misiune în România nu a strâns atâtea proteste şi antipatie în anii de după 1989. Forumurile de dezbatere sunt pline de mesaje care îşi exprimă "prietenia" faţă de ambasadorul insolent; scrisorile de protest curg pe adresa redacţiilor. Jurnalul Naţional a găzduit pe prima pagină mesaje către Excelenţa Sa, marcând această turnură în evoluţia simpatiei şi încrederii pe care românii le au îndeobşte faţă de Statele Unite şi faţă de reprezentanţii acestei puternice ţări.

Dl Gitenstein pare că nu înţelege nici acum gafa de proporţii pe care a făcut-o. Problema carierei domniei sale în diplomaţie nu ne îngrijorează; are consilieri de imagine şi sfătuitori care îl pot ajuta să o rezolve. Altceva este mai grav: tăcerea ambasadorului şi a instituţiei diplomatice înseamnă că punctul de vedere exprimat de dl Gitenstein este un mesaj oficial. Adică, Departamentul de Stat împărtăşeşte cuvintele fără  echivoc, comparaţiile cu Siria ale înaltului funcţionar aflat în misiune la Bucureşti. Departamentul de Stat făcuse o declaraţie legată de şirul de proteste din România, considerând că ele sunt doar din cauza recesiunii. A simţit nevoia dl ambasador să dezvolte aceste aprecieri cu un punct de vedere personal sau vorbele care au stârnit mânie şi dezamăgire în opinia publică românească au fost dictate de la Washington?

Tăcerea adâncă a părţii americane lasă loc la multe interpretări. Riscă Statele Unite dezvoltarea sentimentelor antiamericane de dragul lui Gitenstein, care nu mai este acum văzut la Bucureşti ca un mesager al democraţiei şi al apărării drepturilor cetăţenilor la opinii libere? Faptul că ambasadorul nu vrea să iasă din "bâză" este complet greşit. Proverbul că "tăcerea este de aur" trebuia aplicat înainte de a-i  jigni grav pe cetăţenii români! Acum, politica struţului care îşi bagă capul în nisip să se ascundă devine păguboasă chiar pentru esenţa misiunii: apărarea intereselor Statelor Unite în România. Departamentul de Stat este singurul care evaluează dacă dl Gitenstein îşi mai poate îndeplini obligaţiile.