Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Intr-o emisiune tv, o plasma de mari dimensiuni nu reusea sa cuprinda o harta-caracatita, in centrul careia se afla fostul manager al Oltchim; Costantin Roibu. Harta nu includea decat o mica parte din capusele care de ani de zile au prosperat pe seama combinatului, aducandu-l in stare de faliment, cu productia oprita, cu 700 milioane de euro datorii si in centrul unui jalnic simulacru de privatizare, compromis de fantasmagoriile lui Dan Diaconescu. Despre care circula tot mai insistent ipoteza ca ar fi orchestrate pe undeva prin Dealul Cotroceniului, ca parte a stategiei de subminare prin orice mijloace a Guvernului USL. Sa fim lucizi si sa observam, insa, ca nu i se poate pune in carca de curand instalatului Cabinet Ponta dezastrul de la Ramnicu Valcea. Daca i se poate si trebuie sa i se reproseze ceva, sunt intolerabilele balbaieli si ambiguitati din licitatia organizata aiuristic de Remus Vulpescu. Dupa cum premierului i se poate imputa ca, printr-un dialog deschis si convingator cu staff-ul FMI, nu a amanat licitatia pana dupa alegeri, spre a nu se derula acum, cu putin timp inainte de parlamentare, parodii ce lasa porti deschise aventurierilor, pacalicilor sau rechinilor, risc care planeaza si asupra celorlalte mari privatizari pripite (CFR Marfa, Tarom etc).
Revenind la Oltchim, este notoriu ca prabusirea a capatat caracter de cataclism in timpul regimului Basescu-Boc, sub ministeriatele, la Economie, ale pedelistilor Adriean Videanu si Ion Ariton. Asa cum, de altfel, s-a accentuat si prabusirea altor mari societati cu capital de stat, precum Hidroelectrica, sau cele din minerit. Nu o sa ma hazardez in a afirma, ca primul-ministru, ca Videanu e "hotul hotilor". Nu detin probe materiale in aceasta privinta. Pot insa presupune ca o acuzatie atat de grava venita din partea premierului o fi avand la baza cel putin ceea ce ex-procurorul Ponta ar numi "indicii temeinice". Dar este locul sa observam ca un ministru nu trebuie sa ajunga la DNA (acolo unde Videanu tocmai ce a declarat ca n-are ce cauta) doar daca e autorul si beneficiarul direct al unor fraude, inselaciuni, deturnari de fonduri etc. Adica al unor daune de miliarde de euro aduse in ultimii ani bugetului si patrimoniului public.
In egala masura, Legea raspunderii ministeriale, cat ar fi de bearca, include raspunderi si pentru managementul defectuos al ministrilor, al altor inalti oficiali, sub conducerea carora au proliferat jaful si a fost capusata economia de stat. Mai ales, insa, Codul Penal sanctioneaza sever, cu ani grei de puscarie, actele de abuz in serviciu sau de neglijenta ce au produs grave prejudicii economiei nationale. Ar trebui insa sa avem un Parchet General, o DNA unde sa lucreze profesionisti inflexibili, surzi si orbi la semnalele politice. Si care, cand e vorba de extrem de mari prejudicii, de zeci si sute de milioane de euro, sa nu serveasca opiniei publice prafuri in ochi, sub forma unor dosarele de cateva milioane(cazul lui Sorin Blejnar), cu rechizitorii parca deliberat cas intocmite, spre a fi demolate de avocati si respinse de judecatori.
Cat timp se vor simti mangaiati de manusile de catifea ale lui Morar si Kovesi, fostii ministri portocalii isi vor ingosa si mai mult obrazul, dand prin televiziuni lectii de moralitate si onestitate. Asa cum face Videanu, sau umpland internetul cu elogii la adresa propriei competente manageriale, a propriei corecitudini, asa cum face Elena Udrea. Mizand pe memoria scurta a electoratului sau pe spiritul de toleranta al romanilor si nadajduind ca, dupa 9 decembrie, nu vor semna declaratii fata procurorilor, ci tot contracte oneroase, pentru clientela lor, asa cum stiu atat de bine sa faca.
