Grupul celor opt

In Parlamentul de la Bucureşti, după alegerile din 2004, au intrat şase partide. Ulterior, PNG a dobăndit un deputat şi am avut de a face cu şapte. Mai tărziu a apărut PLD şi iată-ne in plin G8 mioritic. Similitudinile nu se opresc la această simplă coincidenţă aritmetică. Agendele celor două structuri exclusiviste au şi ele asemănări tulburătoare. Iată, de pildă, PSD cere retragerea scutului antirachetă amplasat de PD pe teritoriul guvernării locale liberale, in vreme ce democraţii acuză incălzirea globală a climatului politic (...)

La inceput au fost şase. Pe urmă s-a alăturat al şaptelea. Acum au devenit opt. Sunt cei mai mari şi mai puternici. Din alianţele care se fac şi se desfac in jocurile lor de culise se nasc efecte ce guvernează, uneori neştiut, viaţa noastră de zi cu zi.

Cititorii zămbesc deja pe sub mustaţă. Şi-au dat seama despre ce e vorba. G8 este subiectul. Năstase scrie săptămăna asta un articol de politică internaţională. Nu. Deşi cititorii mei sunt mai inteligenţi decăt scriitorii altora, de data asta s-au lăsat păcăliţi. Mă refer la politica internă. Pentru că şi in Parlamentul de la Bucureşti fiinţează astăzi un G8.

De fapt, intre cele două "G"-uri există similitudini tulburătoare. Grupul celor mai industrializate şase state din lume a luat naştere in 1975. Un an mai tărziu, G6 a devenit G7 prin alăturarea Canadei. Iar in anii ’90, pe fondul realităţilor complicate de după războiul rece, a apărut G8, o dată cu cooptarea in club a Rusiei.

In parlamentul de la Bucureşti, după alegerile din 2004, au intrat şase partide. Ulterior, PNG a dobăndit un deputat şi am avut de a face cu şapte. Mai tărziu a apărut PLD şi iată-ne in plin G8 mioritic.

Similitudinile nu se opresc la această simplă coincidenţă aritmetică. Agendele celor două structuri exclusiviste au şi ele asemănări tulburătoare. Iată, de pildă, PSD cere retragerea scutului antirachetă amplasat de PD pe teritoriul guvernării locale liberale, in vreme ce democraţii acuză incălzirea globală a climatului politic datorată - spun ei - poluării la care se dedau oligarhii PNL.

Am scris aceste rănduri şi, pentru o clipă, m-am oprit nedumerit. Lipsea cineva din peisaj. Traian Băsescu. Mi-au trebuit aproape cinci minute ca să-i găsesc preşedintelui locul cuvenit in geopolitica din Bucureşti. Băsescu e scandalul. Adică demonstraţiile de stradă perpetue, ce insoţesc orice summit G8. Miile de tineri maoişti, anarhişti, trotkişti care dau de lucru forţelor de ordine şi societăţilor de asigurări. E fondul sonor. Preşedintele nu e vocea străzii, ci strigătul bine organizat al unor voci care vor dezordine. Mai mult decăt atăt, la orice summit G8, cele mai multe ştiri nu mai vin din sălile de conferinţă, nu se mai referă la ce s-a discutat, spre exemplu, in Germania, in spatele uşilor inchise (creştere şi responsabilitate in economia mondială, comerţ, schimbări climatice, siguranţă nucleară, eforturi antiteroriste, zone de conflict regional, responsabilitate şi măsuri pentru situaţia din Africa), ci la căte capete au spart sau maşini au distrus cei care demonstrează. La fel şi la Bucureşti, fapta prezidenţială acoperă de cele mai multe ori, zgomotos, orice tentativă a "celor opt" de a cădea de acord asupra unui subiect oarecare.

Sigur, similitudinile au o limită. In plan mondial, "G" vine de la "grup". "G"-ul romănesc e prima literă de la "gălăgie". Iar "summit", in lume, inseamnă reuniune la nivel inalt, in vreme ce, pe Dămboviţa, trebuie să folosim celălalt sens al cuvăntului: culme. Pentru că, trebuie să fiţi de acord, trăim un "summit" al ridicolului politic.