Homosexualitatea ca afacere

Ar fi prost pentru brandingul de tara sa ne reprofilam pe gay...? Nu va grabiti cu raspunsul... in orice caz, nu-l dati la nervii emotie!

Gigi a dat tonul si noi ar trebui sa-l urmam, cu riscul de a parea nepatrioti: n-avem nevoie de homosexualitate in Romania! Scandarea asta nu e doar o aiureala (homosexu-alitatea e o conditie cu care se pare ca oamenii se nasc, inclusiv romanii), ci arata si-o umbra de teama: Gigi, nu cumva ti-e frica sa te apleci dupa sapun? Nu cumva nu esti chiar asa de sigur ca...?

Dar sa lasam rautatile: aspectul patriotic nu intereseaza economia, care prin definitie e apatrida, asexuata si lipsita complet de convingeri politice. Economia vrea sa stie de un singur lucru: iese profit din asta au ba?

Ei bine, uite ca iese. Fara sa fie nevoie pentru asta de prostitutie, pedofilie, pornografie sau mai stiu eu ce. Un tratament bun acordat homosexualilor are doua mari efecte (pana la urma economice): face ca tara sa fie mai bine vazuta in vest (unde homosexualii ocupa, pe merit, pozitii importante) si lasa mai multa libertate de expresie unei categorii care poate contribui la cresterea PIB-ului. Homosexualii nu sunt doar tipii strident machiati care se plimba azi-maine prin Bucuresti: ei sunt si pictorii, fotografii, creatorii de moda si de filme, oamenii de talent pe care vrem sa-i tinem in tara. Sa faca bani aici, ca sa le luam TVA si impozit pe venit. Chiar daca ne place de ei sau nu, trebuie sa recunoastem un lucru: banii n-au sex.

Apoi sa nu uitam ca aceasta este o comunitate din ce in ce mai atenta la felul cum este tratata, in tari care abia acum invata limbajul tolerantei. Ce-are s... cu prefectura, adica cu economia? Ei bine, are. Sunt homosexuali din vest care niciodata nu vor cumpara marfuri romanesti, pentru ca se tem (sa stiu) ca minoritatea lor e persecutata in Romania. BMW a avut recent probleme cu aceasta comunitate in Statele Unite (careia incerca sa-i promoveze brandul Mini), pe considerentul ca firma nu are politici de tratament egal pentru homosexuali in fabricile sale din Germania?

Marile marci, marile firme cauta simpatia homosexualilor. Ei sunt o categorie sociala numita prescurtat DINK (double income, no kids), adica doua salarii, fara copii. O categorie cu bani buni, care genereaza in jurul ei prosperitate, nu neaparat promiscuitate, asa cum ne ameninta Biserica. Tari gay-friendly cum sunt Ungaria sau Cehia nu stramba din nas si incaseaza sume importante din turism. Poate ca homosexualii vin sa-si gaseasca parteneri, insa inainte si dupa mai beau si-o bere si mananca o friptura - si nu trebuie sa fii homosexual ca s-o aduci la masa. Stiu, noi suntem poporul care in anii ’70 se mandrea ca atragea si uimea suedezele, desi marea era cam rece, daca intelegeti ce vreau sa spun... Ar fi prost pentru brandingul de tara sa ne reprofilam pe gay...? Nu va grabiti cu raspunsul... in orice caz, nu-l dati la nervii emotie!

Dincolo de toate aceste calcule, e prost sa pozam acum in ultimul teritoriu medieval din Europa. E prost sa iesim in strada cu lozincile legionare care n-au adus nimic bun acum 50 de ani, darmite acum. Si mai prost e ca Biserica se lasa pacalita si de data asta de extrema dreapta si accepta, tocmai ea, sa joace cartea intolerantei. Parinte, nu toti cei care iti dau dreptate sunt prietenii tai... Dupa cum nu trebuie sa fii prieten cu homosexualii ca sa le iei apararea. Ca dovada acest articol, semnat de un familist convins, crestin si (oarecum) cu frica lui Dumnezeu.