„În cârciuma din cartier unde se cântă şi se bea”

Sunt vagabondul vieţii mele, măturător de praf de stele”… Nelu Ploieşteanu s-a înălţat la cer. Cel din urmă trăitor din tripleta de legendă a boemei bucureştene - Ştefan Iordache, Gigi Dinică, Nelu Ploieşteanu - s-a dus să lăutărească în rai. „Am mai făcut câte-o beţie, am mai iubit nişte femei şi m-am vândut la galerie pentr-un bilet de câţiva lei. Iar când adorm, spre dimineaţă, îmi reproşez de la-nceput că n-am luat totul de la viaţă şi nu i-am dat cât aş fi vrut. Am fost şi prinţ, şi cerşetor, un trădător, un om cinstit, însă cu viaţa de actor eu niciodată n-am glumit. Am mai şi râs de-o nerozie, am fost bogat, am fost falit. Și-n toată a lumii nebunie, eu publicul mi l-am iubit”! Întâmpinau zorile, le făceau mai bune cu fredonatul lor Ştefan Iordache, Gigi Dinică, îngânând cântările formidabile ale lui Nelu Ploieşteanu. Nu cânta celebrul lăutar cu voce de tenor, zicea melodiile de inimă albastră, ce se logodeau cu povestiri de parfum, cu vorbe de duh ale acestei inimitabile boeme. Nelu Ploieşteanu răscolea cu ale lui cântece cele mai sensibile unghere ale sufletului unor români de toată fala. I-a cântat lui Mircea Lucescu, lui Cornel Dinu, lui Dumitrache, era fan dinamovist. „Ce vremuri, acum sunt manele şi la masa localului şi pe teren”! Ofta Nea Nelu. I-a cântat melodii lăutăreşti şi lui Berlusconi, venit la Bucureşti, a îngenuncheat cântând unei femei de i-a smuls aplauze prim-ministrului Italiei. Nelu Ploieşteanu, în culmea succesului, a rămas cu bunul simţ al ţăranului român, cumsecade, politicos, mă bucuram când în pauzele emisiunilor TV ne întâlneam când el trăgea cu nesaţ din ţigară. Ţigările i-au împietrit în fibroză nevindecabilă plămânii, nu mai semănau cu un burete elastic, erau măcinaţi de boala veche. Pârdalnicul de covid i-a dat lovitura de knockout. Cea mai performantă echipă de ATI, cea de la Spitalul de Urgenţă Floreasca, în frunte cu marea profesoară Grinţescul, s-a luptat din răsputeri să-l readucă la linia de plutire, misiune imposibilă. „La cârciuma din cartier, unde se cântă şi se bea, Vreau astă seară să petrec cu amintiri din viaţa mea”!