În numele trandafirului

Reaprinderea cauzei penale a fostului ministru al Tineretului Monica Iacob Ridzi ne dezvăluie mecanismele putrede ale afacerilor cu damf politic. Ani de zile, deţinătorul licenţelor exclusive pentru astfel de reţete a fost PSD. Ştampila de partid corupt, pe care o poartă pe frunte justificat sau nu, nu poate fi ştearsă complet nici acum.

Cum puterea este deţinută de cinci ani bătuţi pe muchie de preşedintele Băsescu şi partidul său, e rândul lor la tocat. Pentru a mai repara un pic din imaginea de armă politică a DNA în actualul regim, nu putem să trecem neobservat faptul că un fost ministru, actual parlamentar al puterii, este anchetat şi încă serios. Ba, mai mult, a fost interceptat atunci când a premeditat potlogării demne de şmenarii din Piaţa Obor. Fapt care, în regimul PSD, nu s-a întâmplat.

Colegul Victor Ciutacu sugerează că sacrificarea omului politic Ridzi se face cu scopul distragerii atenţiei de la adevărata problemă a PD-L, a Guvernului Boc şi a lui Traian Băsescu: Elena Udrea. Respectându-i opinia, vreau să-l contrazic pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale.

Ştim cu toţii, există chiar dovezi filmate, că lungul şir de infracţiuni de la Ministerul Tineretului şi Sporturilor avea un scop major: folosirea resurselor bugetului de stat pentru alegerea Elenei Băsescu în funcţia de europarlamentar. Nu mă voi indigna că o duduiţă care stă prost cu gramatica limbii române reprezintă ţara în cel mai înalt for legislativ european. Sau că este beneficiara unui venit de peste 10.000 euro lunar, din salariu şi sumele forfetare cuvenite. Asta au judecat cei în faţa cărora s-a prezentat la vot.

Aspectul grav, de netolerat, este acela al faptului că odrasla prezidenţială, o ghiulea agăţată de piciorul fin al comandantului suprem, a fost propulsată la Bruxelles prin mecanisme de partid şi de stat. Aşa-zisa independenţă a fost de fapt o amplă operaţiune de sprijin bugetar şi particular. Reamintesc faptul că e demnă de laudă investigarea unui om al puterii. Dar dincolo de perdeaua sumelor vehiculate ca fiind ţepe ale nefericitei doamne Ridzi priveşte cineva?

Ne va răspunde DNA în următorii cinci ani dacă fata cea mică şi zglobie a preşedintelui României a beneficiat de bani sau sprijin logistic de la stat pentru campania sa ca europarlamentar? Dacă cineva ar fi decis ca Ridzi să fie sacrificată, probabil în sinea fostului ministru, încă parlamentar PD-L, s-ar fi declanşat revolta. Şi ar fi spus în public: banii şi acţiunile nu erau pentru mine, ci pentru a o susţine pe EBA. Dar tânăra şi mult prea îndrăzneaţa doamnă de la Petroşani a ales altă cale: să rămână însărcinată, pentru a se feri de posibilele consecinţe grave ale anchetei DNA cel puţin pe următorii doi ani.

Interceptările făcute de procurori în sediul MTS ne arată o filieră de tip mafiot, care acţionează în baza protecţiei politice a puterii. PD-L nu este singurul partid care îşi coafează interesele particularilor care-l conduc prin cabinetele marilor ordonatori de credite. Reţeta e mai veche. Ceea ce stupefiază este însă limbajul. Ei, PD-L, s-au declarat curaţi şi uscaţi, nu au udat niciodată canapeaua. Monica Macovei devenise un soi de virgină anticoruptă, care-i acuza mai mult în stânga şi mai puţin în dreapta pe toţi uşuraticii cu buzunarele doldora din politica românească.

Invocarea lui Zeus, lucrătura pentru prinţesa moştenitoare EBA, licitaţii trucate, instigarea la distrugerea unor probe dintr-o instituţie guvernamentală - toate astea şi multe altele îţi dau imaginea unui personaj demn de clanul Cămătarilor. Nu de calitatea de lider PD-L şi demnitar al Guvernului României.

Cu nume ca Ridzi, Falcă, Gutău, Costel Iancu, Manţog şi alţii, PD-L a devenit, pe nesimţite, un brand la fel de controversat şi pătat ca PSD odinioară. Oameni care au crezut din onestitate în partidul prezidenţial sunt martorii unei guvernări dezbinatorii şi controversate. Şi a toleranţei excesive în partid faţă de numele ce aduc grave prejudicii de imagine.

E adevărat, ceea ce contează pentru liderii PD-L e fructificarea puterii. Deţin funcţia de preşedinte al ţării pentru zece ani, guvernează en fanfare, sunt realizaţi cu toţii.
Au plecat de la 10% în 2004 şi sunt după şase ani la 33% în Parlament.

În numele trandafirului, pe cale să devină nod marinăresc, s-au făcut câteva lucruri bune. Şi multe, foarte multe lucruri proaste.