Între indexul prezidențial și decorațiile istoriei

Astăzi,președintele Klaus Iohannis a dat sfoară în țară că retrage decorațiile „tuturor celor ce se încadrează în  prevederile legii care stipulează procedura de retragere a ordinelor”. Numaidecât, pe canalele de informații, au și apărut primele variante ale „listei negre” alcătuite la  comandă prezidențială.

Că Adrian Năstase este cap de listă, asta nu mai este o noutate, știut fiind că așa au cerut realesului lor foarte exigentele voci ale diasporei. Mai precis ale acelei părți a diasporei al cărei purtător de mesaj se erijează a fi un  medic stomatolog stabilit în patria lui Shakespeare exact după ce România a devenit stat membru al Uniunii Europene. Bineînțeles, datorită inteligenței și determinării cu care a negociat guvernul condus de premierul Adrian Năstase această extrem de grea misiune!  Numai că lista neagră a președintelui Klaus Iohannis este mai lungă și aici îi regăsim, alături de nume de notorietate din diverse segmente ale societății românești, pe Jacques Chirac și pe Silvio Berlusconi. Incontestabil,  personalități ale lumii politice europene. 

 Două observații aș avea de făcut după parcurgerea listei proscrișilor. Prima, referitoare la nepolitețea crasă de care  dă dovadă președintele României față de, Jacques Chirac și Silvio Berlusconi, doi lideri politici din state membre ale marii familii a Europei Unite, care, fiecare în felul său, a susținut, de-a lungul anilor, dorința sinceră a României de a fi stat membru al UE. Era chiar neapărată nevoie să li se retragă decorațiile cu care statul român a socotit de cuviință să le confirme respectul pentru sprijinul politic și moral acordat cauzei României Europene? Înțeleg că, în cazul lui Adrian Năstase, au dat în clocot doctorul Tommy și băieții lui, dar și pentru fostul președinte al Franței, recte pentru fostul premier al Italiei, tot diaspora a bătut cu pumnul în masă?  Asta ca să nu mai vorbesc despre faptul că, în ceea ce îl privește pe Jacques Chirac, este vorba despre retragerea post-mortem a înaltei distincții românești, ceea ce reprezintă o  gravă, impardonabilă ofensă adusă memoriei acestui adevărat prieten al României.

  A doua observație vizează, punctual, câteva nume ale unor conaționali pe care le găsim în indexul prezidențial. Cu mențiunea că nu mă voi referi la persoane din sfera politicii, motivele fiind, cred, lesne de înțeles, îmi permit,însă, a ridica serioase semne de întrebare în legătură cu prezența printre prohibiți a unor sportivi-simbol, Ilie Năstase și Gică Popescu, ca și a unor nume de primă mărime ale lumii medicale românești,Șerban Brădișteanu și Gheorghe Mencinicopschi. Fiecare dintre aceste patru personalități având un solid și binemeritat prestigiu atât în țară cât și peste hotare. Așa după cum, în mod incontestabil, fiecare dintre ei a făcut ca numele României să fie pronunțat cu respect și cu admirație, datorită performanțelor pe care ei le-au obținut. Fie că era vorba despre sport, fie că era vorba despre medicină. Motiv pentru care, revin cu întrebarea:și în legătură cu cei patru tot diaspora a protestat sau, perspicace cum îi este felul, președintele Klaus Iohannis a anticipat protestele și a adoptat o decizie preventivă?   

Revenind, acum, la decizia, pe care nu o pot numi decât o crasă mitocănie, cu care președintele Klaus Iohannis a ales să dea satisfacție unui anumit segment al  diasporei, retrăgându-i lui Adrian Năstase Ordinul Steaua României, trebuie să spun că sunt întru totul de acord cu Bogdan Chireac: „Până la urmă, Năstase nu are nevoie de această decorație. Pe el îl va decora cartea de istorie ca actor fundamental în  aderarea României la NATO și la Uniunea Europeană. Restul nu mai contează”. La rândul său, Adrian Năstase răspund cu multă înțelepciune ofensei de rit iohannisist:”Românii mi-au acordat”decorația”lor, în condițiile în care,după 4 ani de guvernare, PSD a obținut în 2004, același procent ca și la intrarea la guvernare-37 la sută”.Pentru a conchide:”Vom vedea ce rezultat va avea guvernul Iiohannis” .

  Păstrând,desigur, proporțiile, putem, la rândul nostru, să extindem aria discuției. Așadar, dacă, despre fiecare dintre cei pe care i-am pomenit mai înainte, personalități de notorietate ale României sau ale Europei contemporane, putem,fie și  în linii mari, să provedem cum le va reține numele memoria colectivă, oare cum sau ce vor reține istoricii despre domnul Klaus Iohannis?