Iohannis, dricarul, duce morții în curtea PSD

Iohannis Klaus Werner a ajuns pe postul de dricar. Când află, dacă află, că s-a întâmplat o nenorocire, își pune morga prezidențială și anunță că răspunderea pentru pierderea de vieți omenești este, indiferent de cauze, a guvernării PSD. Folosirea emoției și a sentimentelor de compasiune ale populației a devenit o metodă inclusă în arsenalul lui Iohannis pentru a rezolva chestiuni politice. Impactul tragediei de la „Colectiv” a fost direcționat spre guvern, labilul Ponta părăsind Palatul Victoria la prima cerere de demisie venită de la Cotroceni. Un sistem de propagandă bine controlat a dirijat focul durerii victimelor exclusiv spre PSD, deși nici o anchetă nu a reușit, nici după patru ani, să dea un rezultat concret al răspunderilor. „Specialiștii” de ocazie îl învățau  pe Arafat cum se face respirația , iar  ministrului Bănicioiu îi imputau capacitatea redusă a Spitalului de arși, unitate decimată anterior de valul de arestări a medicilor de aici. Cazul Caracal a căzut ,,mănușă” lui Iohannis, aflat perpetuu în campanie electorală. Drama copilelor dispărute a fost exploatată cu cinism, disparițiile fără urme trecute tot  în curtea PSD. Președintele nu suflă o vorbă însă de acțiunile lui neconstituționale pentru destabilizarea Ministrului de Interne, lăsat fără conducere și văduvit de informații pentru prevenție prin desființarea, cu acordul CSAT, a DIPI. Traficul de persoane este un subiect tabu pentru Iohannis ;nu vrea să-l abordeze de frică să nu se ajungă la „umbrelă”. În cârdășie cu Birschall lasă toate marile parchete cu conduceri interimare și blochează CSM pentru ca anchetele cele mai sensibile să fie controlate de sistem. În fine, carnagiul din Ialomița este pentru dricar un nou prilej să facă iar un transport funebru în curtea PSD. Dorința lui Iohannis de a înlătura de la putere orice formulă de guvernare care se bazează pe rezultatul alegerilor din 2016 l-au transformat într-un cioclu național, care așteaptă dezastrele, nenorocirile, accidentele pentru atingerea scopului cu orice mijloace. În aceste condiții, lupta parlamentară, negocierile politice, platformele electorale cad în derizoriu, democrația devine o cutie lipsită de conținut. Moțiunea de cenzură nu mai are nici ea valoare de test, fiind jucată de un Iohannis cu ochii mereu în căutarea doliului. Până va trece și la înmormântarea României, nu mai e decât un pas pe care îl așteaptă să-l facă prin realegere!