Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Legea privind declararea zilei de 4 iunie, Ziua Tratatului de la Trianon, a fost un alt prag pe care președintele Iohannis nu a putut să-l treacă. Dimpotrivă, președintele a mai dat un „recital” care să-l fixeze și mai temeinic într-o galerie de politicieni pentru care interesul național și momentele cu valoare de simbol ale istoriei României nu contează.
Domnului Iohannis îi va fi greu, când își va face bilanțul mandatelor, să prezinte argumentele pentru care a încercat să blocheze Legea Trianonului chiar la centenarul Tratatului. Atacarea legii la Curtea Constituțională de președintele României, Klaus Werner Iohannis, a fost primită cu stupoare de parlamentarii PNL, care, caz rarisim, o votaseră alături de PSD, pentru a da o largă majoritate, tocmai ca suport pentru a demonstra unitatea românească și poziția comună de apreciere față de semnificația Tratatului.
Luni, 7 septembrie, a fost publicată integral decizia Curții Constituționale care a respins sesizarea de neconstituționalitate a președintelui. Motivele criticii de constituționalitate a legii, unele puerile, altele de-a dreptul periculoase, au fost demontate de o majoritate de judecători ai CCR. Președinția României punea sub semnul îndoielii chiar utilitatea și legalitatea arborării drapelului național pentru marcarea Zilei Tratatului de la Trianon și aprecia că manifestările pot lua o turnură contrară intențiilor organizatorilor (!!). La ce „turnură” se referea Palatul Cotroceni, rămâne un mister.
Decizia CCR subliniază ceea ce contestatarii legii au vrut să nege ca valoare istorică pentru România: „Tratatul este un moment important, care a marcat recunoașterea internațională a noilor sale frontiere și desăvârșirea statului național român”.
Pentru a înțelege mecanismele prin care se încearcă la CCR blocarea legilor care apără interesele reale ale societății sau cu larg ecou național, sunt de reținut opiniile separate la decizia CCR. Același duet Iohanist-Stanciu Livia Rarinca și Simina Tănăsescu (Stauffer s-a retras ?) - la care din motive limpezi s-a atașat în acest caz Varga Attila.
