Jucătorul şi-a scos Vuitoanca la vopsea

Era de aşteptat ca procurorii subordonaţi Codruţei Kovesi s-o scoată curată şi, pe cale de consecinţă, neurmărită penal, pe Elena Udrea după tâlhărirea fără scrupule a bugetului. Nu mă excită nici voluptoasa blondă preferată a preşedintelui României, nici perspectiva de a o vedea-n zeghe. Îmi repugnă zornăitul de cătuşe în general, culoarea politică mă lasă rece, deci n-am nici o deziluzie pe partea penală. Pe zona politică, da, o speli şi e ca nouă.

Numai un naiv şi-ar putea închipui că o provincială complexată (ajunsă procuror general fără să ştie nici ea cum) nu-i va întoarce preşedintelui serviciul scoaterii din anonimat şi că, după ce astă toamnă stătea cu bagajele de Sibiu în uşa biroului, reînnoirea mandatului va scula vreo conştiinţă sau vreun filon de profesionalism în ea. Surprinzător e doar modul grobian în care a ales s-o facă, mai ales că-n mediile politice Codruţa Kovesi era suspectată nedrept de inteligenţă. Că dosarul faimoasei Nuţici a fost repartizat unui procuror fără coloană vertebrală, iar nu-i de mirare. Dar ca anchetatorul să laude-n scris viziunea şi performanţele manageriale ale anchetatului şi, în plus, să dea NUP inclusiv pentru nişte presupuse infracţiuni care nu fuseseră menţionate-n raportul comisiei parlamentare de anchetă cred că excede orice practică judiciară. Nici faimoasa motivare a arestării lui Gigi Becali (scrisă de un judecător care decide, nu acuză, cum ar trebui să facă procurorul) nu se poate măcar apropia de scandaloasa justificare a albirii cu acte a Elenei Udrea.

OK, să presupunem că ministrul Turismului (şi, mai nou, al Dezvoltării) a acţionat fix în limitele legii, că noi (cei care am scris hectare despre cheltuielile sale măcar nejudicioase şi comisia de anchetă) am fost exageraţi. Sunt dispus să accept - doar de dragul jocului, fiindcă asupra validităţii dezvăluirilor Jurnalului Naţional nu am nici cea mai vagă umbră de îndoială - acest joc de societate. Dar nu voi fi niciodată dispus să accept că un procuror se poate umili în asemenea hal în faţa unei căpetenii politice de bandă şi rămâne în funcţie. Documentul transmis Camerei Deputaţilor (şi dosit complice de cuplul Anastase-Buda până după expirarea termenului de contestare) este o ruşine. Şi demonstrează, fără putinţă de tăgadă, că vârfuri ale magistraturii sunt nişte jalnice unelte ale politicului.

Ca nu cumva să se umfle peste măsură vreun val de indignare populară că Jucătorul şi-a scos Vuitoanca la vopsea, păpuşarii au apelat imediat la varianta de back-up. Şi pe cine aveau ei la îndemână? Da, dragii moşului cocoşului, pe Monica Iacob Ridzi. Căreia i-au mai pus în braţe rapid un dosar penal. Să-i cadă bine la sarcină. Prea populară nu e, mintoasă nici atât, imaginea de hoaţă măruntă s-a lipit de ea ca marca de scrisoare, ştie şi cam multe despre cum s-a ales Eba europarlamentăriţă, plus că-i şi de la portocalii. Ce sacrificiu ritual compensatoriu mai nimerit se putea face?