La orizont, ceasul rău și pisica neagră pentru domnul Klaus Werner?

Nu vi se pare semnificativ faptul că , în mare lor majoritate, comentariile și mesajele transmise în spațiul public imediat ce au devenit cunoscute rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale, anumite trompete propagandistice specializate, după ce au ridicat osanale victoriei (încă)președintelui Klaus Iohannis, au mutat numaidecât accentul pe marele perdant, alias Dan Barna?Deși ne-am fi așteptat ca scorul electoral al Vioricăi Dăncilă, scor care a infirmat o sumedenie de predicții sumbre și care a adus-o în finala prezidențialelor, să facă obiectul unor analize atente, atât în ceea ce privește cauzele sale cât și consecințele pe care le poate avea asupra configurației mediului politic, acum când nu mai este mult și vom intra în anul alegerilor locale și parlamentare. Sincer să fiu, mie unul mi se pare că această ocultare deliberată a subiectului spune foarte multe lucruri interesante și despre care trebuie să discutăm foarte serios. Am spus că mi se pare mie dar sunt convins că nu sunt singurul care gândește în acest fel, în sensul că nu trebuie să supralicităm procentajul pe care l-a obținut Viorica Dăncilă, dar nici nu este corect să îl minimalizăm …

 Firește, nu putem face abstracție că, în perioada premergătoare votului de ieri- pe care, în nici-un caz nu o putem numi a fi una a dezbaterilor și a confruntării platformelor electorale ale candidaților la funcția supremă în statul de drept-, unul dintre clișeele cel mai des uzitate a fost că Viorica Dăncilă reprezintă contra-candidatul ideal pentru Klaus Iohannis, care o va învinge fără mari bătăi de cap. Știut și răsștiut fiind că președintele PSD și, până de curând, premierul Viorica Dăncilă, a avut parte de un portret executat, la comandă, numai în tușe negative și depreciative, anume făcute ca să ne amintească de vorba din bătrâni:,,fă-ți cruce, fa, să nu visezi!’’

 Nu vi se pare,însă, firesc și necesar ca, acum, când nu mai poate interveni nici-o modificare care să dea peste cap rezultatele votului de ieri, analiștii evenimentului să lase la o parte clișeele procustiene și prejudecățile și să cerceteze lucrurile cu seriozitate și cu bună credință? Din nou, răspunsul este: firește că da, numai că teamă îmi este că, pas cu pas vorba înțeleptului, se va ajunge la o concluzie severă pe care nu știu câți dintre agit-propagandiștii cauzei lui Klaus Iohannis vor accepta să o facă publică. Concluzie care nu poate fi decât aceea că, după votul de ieri, Viorica Dăncilă nu mai este doar contracandidatul lui Klaus Werner Iohannis  în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, ci trebuie considerată și respectată ca exact ceea ce ne-a demonstrat că este. Un adversar redutabil pentru (încă) locatarul de la Palatul Cotroceni și pentru sistemul de putere și de interese care îl susține.Mă refer, desigur, la omul politic Viorica Dăncilă și, în egală măsură, la Partidul Social Democrat.

 Să o recunoaștem, treaba asta nu sună prea bine dacă ne gândim că anul viitor avem alegeri locale și alegeri parlamentare. Dublă confruntare electorală în care nu se știe de unde va sări iepurele și nici cui anume i se va arăta pisica aducătoare de ghinion. Nu vreau să fac prognoze despre cine va câștiga turul II al prezidențialelor. Dar nici nu pot să nu iau în calcul eventualitatea că, într-un posibil nou mandat prezidențial, Klaus Iohannis și partizanii săi, în primul rând guvernul-marionetă și așa-numitul premier, Ludovic Orban, vor trebui să pună în aplicare un set de politici de austeritate care, mai mult ca sigur că vor avea un impact dureros asupra mediului economic și social din scumpa noastră patrie. Politici care să răspundă și  așteptărilor unor anumiți parteneri de peste mări și țări cărora, între noi fie vorba, nu le-a prea convenit că într-un stat membru al comunității europene, în care politicile neoliberale mai dau încă tonul, un guvern și un premier aparținând partidului  social democrat asigură și creșterea economică și creșterea veniturilor populației.   

S-a spus, pe bună dreptate, că există, de-acum, câțiva siguri perdanți ai votului de ieri. Părere pe care o împărtășesc și, de aceea, subscriu fără rezerve la predicția lui Adrian Ursu despre dispariția a trei partide de pe mare scenă a vieții politice: PMP, PRO România și ALDE. Aceasta ar putea să fie, însă, numai una dintre consecințele opțiunilor liber exprimate ale electoratului român. Consecință cu o scadență nu chiar atât de îndepărtată după cum ar dori unii sau alții să ne facă să credem.  Pe de altă parte, există o amenințare mult mai gravă care se prefigurează după votul de ieri și anume aceea că PSD are tot mai mari șanse să canalizeze nemulțumirile colective pe care riscă să le genereze politicile de austeritate preconizate de PNL și de care candidatul partidului la președinția României, Klaus Iohannis, nu s-a delimitat nici până acum. În schimb, PSD având capacitatea efectivă ca să ofere alternative viabile electoratului, așa încât să își atragă încrederea și, până la urmă, voturile nemulțumiților. La cele spuse mai înainte putând să adăugăm și posibilitatea, iarăși de neignorat, ca unii sau alții dintre importanții parteneri externi să își reevalueze opiniile despre PSD și despre liderii săi, așa încât să înceapă a-i considera interlocutori credibili și temeinici. Sau, poate, la un anumit moment, să sugereze- cuiva anume!- că nimeni nu este de neînlocuit pe lumea asta și așa aflată într-o continuă, imprevizibilă, schimbare.  

Puneți vă rog toate acestea într-o ordine rațională și, cu siguranță, veți avea cheia efortului de ocultare a semnificațiilor reale ale victoriei pe care au obținut-o ieri Viorica Dăncilă și PSD! Pentru că  dacă până mai ieri după amiază mulți îi dădeau ca perdanți siguri, iată că, în partea a doua a zilei, PSD și activul său au reușit să aducă la vot oamenii care le-au și asigurat victoria. Situație pe care Ion Cristoiu a numit-o foarte inspirat:,,dubla enigmă de duminică, ora 18’’. Motiv pentru care nu văd de ce asemenea surprize și enigmele aferente lor nu s-a putea repeta la localele și la parlamentarele din anul viitor. (Profit, de ocazie și îi exprim colegei Oana Zamfir sincere felicitări și deplin respect pentru gestul de mare eleganță și rigoare deontologică pe care l-a făcut public atunci când a recunoscut că ,,datorează o reparație lui Marcel Ciolacu și lui Paul Stănescu’’.Asta după ce, aseară, le-a reproșat celor doi lideri ai partidului faptul că, datorită insuficientei implicări a organizațiilor PSD, în județele de care aparțin, județul Buzău , respectiv județul Olt, Viorica Dăncilă nu a obținut rezultate favorabile. Afirmație care, ulterior, a fost contrazisă de realitate, iar colega noastră de breaslă și-a făcut datoria de a o  repara. Gest pe care tare m-aș bucura să constat că îl vor face și alți gazetari contraziși de realitate sau, de ce nu?, și lideri politici prea grăbiți să arunce pe piață afirmații fără probe și fără argumente!)

 Că acesta este adevărul și că,dincolo de posibilul succes sau insucces al Vioricăi Dăncilă în turul II al alegerilor prezidențiale, ea și partidul al cărei președinte este reprezintă un redutabil adversar al autocratismului pe care Klaus Iohannis și acoliții săi vor să îl instaureze și pe baza căruia să guverneze, ne-o dovedește faptul că, în discursul ținut aseară, imediat după ce primele rezultate ale scrutinului au devenit publice, domnul(încă)președinte a slobozit un nou potop de invective și de amenințări la adresa PSD. Obsesie reluată, în mod sistematic și foarte insistent, de către mulți alți ideologi și strategi ai regimului său care scandează, în delir, sloganul istericoid: ,,afară cu PSD din viața politică a României!’’.