Lacrimi şi chiote, nedreptăţi şi consolări la finala nemţească

S-au schimbat împăraţii în fotbalul Europei. Gena germană, cu pofta ei de a face pasul doar înainte, cu tenacitatea şi încrederea spiritului nemţesc a izbândit cucerind Liga Campionilor de o manieră totală. În templul fotbalului, acolo unde englezii proclamă ideea că ei au inventat fotbalul, ei bine pe Wembley ambele finaliste erau din Germania. S-au schimbat împăraţii fotbalului european, dar şi stilul. A apus pe moment stilul Barcelonei cu pasele la centimetru ameţitoare, dar în ritm de polcă graţioasă. Nemţii au impus stilul ca un fulger ofensiv de avioane supersonice. S-a justificat că varianta veche a zicerii că mulţimile cer “pâine şi circ” a devenit azi “pâine şi fotbal”. După seara de vis a finalei nemţeşti te pun pe gânduri o mulţime de aspecte ale reacţiilor omeneşti. Finala a adus şi o “erată” a ideii că nemţii sunt oameni mai reci, calculaţi, de o exactitate şi conştiinciozitate apropiate de mecanismele pe care le creează cu măiestrie. Atât învingătorii, cât şi învinşii, ambele echipe din Germania au ştiut să impresioneze şi prin punctul de fierbere al trăirilor omeneşti. Au plâns cu faţa îngropată în iarba gazonului învinşii de la Dortmund, dar au plâns de bucurie şi vedetele de multe karate ale biruitorilor din München. Te gândeşti la imaginea exploziei de plâns al fericirii şi de plâns al  bucuriei de pe faţa lui Robben, olandezul cândva aruncat afară de engelzii de la Chelsea. Robben a însemnat starturi uluitoare chiar la 30 de ani, pasă de gol şi golul biruinţei, a însemnat lacrimi şi chiote de bucurie. Nu poţi uita figura împietrită a frumosului polonez născător de goluri în cascadă Lewandowski. El care îi făcuse vraişte pe extratereştrii de la Barcelona. O teribilă impresie a făcut purtarea cancelarului Germaniei, Angela Merkel, de fapt şefa Europei. Doamna prim-ministru a celei mai puternice ţări europene a vorbit îndelung cu toţi jucătorii  veniţi să primească medaliile de aur şi argint. Doamna Merkel nu a avut atitudinea formală, funcţionărească a multor şefi şi a arătat o purtare omenească, de a alina lacrimile învinşilor şi de a onora bucuria învingătorilor. Viaţa adesea nu îi mângâie pe învingători, dar nu-i mângâie nici pe învinşi. Cât de mare este nedreptatea care l-a atins pe antrenorul Jupp Heynckes, care la 68 de ani a cucerit tot ce era posibil cu Bayern München, Liga Campionilor, titluri de campioni autoritari ai Germaniei şi probabil cupa. Ei bine, celebrul antrenor Jupp Heynckes în plină glorie va fi silit să plece de la cârma  multipremiatei Bayern, pe care el a construit-o, lăsând locul răsfăţatului fost antrenor al Barcelonei Pepp Guardiola. Mi-a rămas într-un colţ de simpatie figura cuceritoare a antrenorului învins cu greu Jurgen Klopp. Frumos ca un star de cinema, cu înfăţişarea lui de ochelarist specialist în IT, cu umor şi reacţii de vulcan ce nu ştie adormirea. Când puterea banilor mulţi de la Bayern a început să cumpere pe sume fabuloase  vedete de la mai modesta financiar Borussia Dourtmund, vedete descoperite şi lansate de Klopp, vigurosul antrenor al Dortmoundului, a rostit cu zâmbet amar: să nu devenim un supermarket de la care bogaţii îşi cumpără fotbalişti.