Leacul suveranilor

Se spune că atât revoluţia americană, cât şi cea franceză s-au născut în cafenele. Dar... În 1644, domnul de la Roque, un negustor din Marsilia, aducea în oraşul său natal ceşti preţioase din porţelan, cafetiere şi... primele boabe de cafea!

Ca şi ceaiul, cafeaua începe să fie considerată un leac miraculos! Tratatul "L’usage du caphe, du the et du chocolate", apărut la Lyon în 1671, enumeră toate meritele atribuite noii băuturi "care usucă  orice umoare rece sau umedă, elimină gazele, întăreşte ficatul (...); leac suve­ran împotriva râiei şi a stricării sângelui, împrospătează inima (...); leac suveran şi contra respiraţiei scurte, a răcelilor care atacă plămânii, a durerilor de splină şi a viermilor; uşurează nemaipomenit după ce ai mâncat şi ai băut prea mult(...)"!

Şi Bucureştiul de odinioară - acel loc cu "căldură mare", şi "pulberea fină ce plouă în atmosferă...", după cum bine definea Caragiale Capitala - aducea în verile pârguite de miezul lui august cafele amestecate, dulci, amare, cu un cub de zahăr sau fără, gingirlii ori nu, pentru oameni şi metehne cu leac!