x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Lovituri sub centura valutară

Lovituri sub centura valutară

de Ionuț Bălan    |    24 Ian 2013   •   12:11

În ultimele săptămâni nu doar leul a ajuns la maxime faţă de euro, ci şi moneda europeană în raport cu dolarul. O astfel de evoluţia e greu să nu provoace rumoare, pentru că Europa n-a rezolzat mai nimic din criza pe care o traversează. Ca dovadă, Marea Britanie îşi pune problema ieşirii din UE şi se cumpără instrumente cu venit fix. Şi una e să iei obligaţiuni cu 4% dobândă, şi alta cu 1%. Cu alte cuvinte, atât de opresivă e fiscalitatea în Uniunea Europeană încât băncilor le e mai puţină frică de un haircut ca în Grecia, decât să se expună pe economia reală. Fireşte că investiţiile în bonduri le fac instituţii financiare cu risc sistemic, care sunt sigure că vor fi salvate de Banca Centrală Europeană (BCE). Dar nu despre asta doresc să discut, ci să atrag atenţia că pe lângă taxarea infernală, care-i îndepărtează finanţarea, economia reală a zonei euro mai e obstrucţionată şi de o monedă tare.

Explicaţia pentru un astfel de context nu poate fi decât aceea că europenii, deşi nu au un plan, nu ştiu încă exact cum să-şi repoziţioneze economiile pe “traiectoria” de creştere, pun beţe-n roate americanilor, ca nu cumva să le-o ia din nou înainte. Asta chiar dacă Statele Unite stau bine în deficitul structural, au instituţii flexibile, pieţe dezvoltate şi jonglează cu deficitul ciclic pentru a obţine creştere economică.  

Şi totuşi, în ciuda unui protecţionism făţis, vădit în special de atitudinea BCE, care poate fi suspectată că a intervenit discret pentru a întoarce moneda europeană peste 1,3 dolari, se pare că aprecierea euro e la capăt de drum. Jean-Claude Juncker, preşedintele Eurogrup, organizaţia miniştrilor de finanţe din euroland, a avertizat că euro se găseşte la niveluri exagerat de mari. 

Într-adevăr, la 1,3488 dolari/euro, care echivalează cu un curs dolar-marcă de 1,45, economia germană nu mai e competitivă. Un euro foarte apreciat răceşte secvenţa economică şi face problematică încasarea impozitelor. Şi sunt ţări membre ale zonei euro cu monede mult mai tari decât cea germană. Ele au nevoie ca euro să se deprecieze sub 1,2 dolari pentru a-şi schimba partenerii comerciali şi a-şi relansa exportul. Iată ce vrea să sugereze Juncker.

Recapitulăm. Europenii au ţinut sus euro ca să-i încurce pe americani, a căror secvenţă economică tinde să se relanseze. Piaţa imobiliară din SUA dă semne de revigorare, şi după ce începe să crească aceasta, care are rol dual, şi de utilitate şi de investiţie, va veni rândul bursei să intre pe trend ascendent. În Europa însă se achiziţionează în continuare obligaţiuni, ceea ce înseamnă că nu există oportunităţi de business. E o situaţie hilară să cumperi bonduri, să-ţi fie mai teamă de investiţiile în economia reală decât de criza datoriilor. Iar singura explicaţie e aceea că dacă băncile finanţează în pierdere economia reală, nu le va ajuta nimeni să-şi recupereze paguba, pe când dacă îşi plasează banii în obligaţiuni suverane, vor fi salvate de organismele suprastatale. Dar cel mai important lucru e că din cauza faptului că euro a fost ţinut aici, pentru a arăta “pisica” americanilor, mişcarea sa în jos se va accelera, căpătând aspect de overshooting. 


×