Mama imbecililor e mereu gravidă

PAPORNIŢA CU ÎNŢELEPCIUNI
Filosofic vorbind, dacă (prin absurd) aş ajunge membru al CNA, zău dacă aş putea să-mi dau seama dacă, însumând rapoartele lui Ioan Ghişe despre elevii libieni la Securitate, iese de-o ştire bună sau proastă. La fel cum admit că n-aş şti să procedez în cazul acceselor de naţionalism ale lui Gheorghe Funar: bune pentru românii verzi, rele pentru ungurii roş-alb-verzi, neutre (cel mult amuzante) pentru orice om întreg la minte.

PAPORNIŢA CU ÎNŢELEPCIUNI
Senatul României a aprobat ieri, în unanimitate, o iniţativă legislativă potrivit căreia “programele de ştiri ale posturilor de televiziune şi de radio vor trebui să conţină, în pondere egală, ştiri cu teme pozitive şi, respectiv negative”. Că parlamentarii iniţiatori, penelistul Ioan Ghişe şi peremistul Gheorghe Funar, sunt mari generatori de năstruşnicii nu-i nici măcăr o ştire, ci o axiomă. Ştirea, în acest caz, e unanimitatea dintr-o cameră legislativă în general fragmentată-n opţiuni. Dreapta şi stânga, corupţii şi anticorupţii, ticăloşii din coaliţia celor 322 şi apostolii moralităţii, toţi şi-au pus, apăsat, pecetea pe o nerozie epocală.  Adică nici măcar unul dintre senatorii care fac coadă la studiourile tv – şi, în paralel, evident, înjură televiziunile şi pe realizatorii de talk show-uri care le-au trecut notorietatea dincolo de scara blocului - nu a fost în stare să sesizeze enormitatea? Dormeau toţi în aşteptarea vacanţei parlamentare şi s-au trezit subit la semnalul de vot al sirenei?

Pe lângă faptul că nu poţi programa evenimentele astfel încât să nu strici echilibrul yin/yang, nu există un cântar al gradului de pozitivitate (respectiv negativitate) a unei ştiri. Domnu’ Ghişe ştie asta, a recunoscut-o în direct la televizor, dar îl doare direct în tocurile de la bascheţi. Cică există un for abilitat, CNA care să decidă. Pănă şi membrii CNA, altfel mari amatori de a pune piciorul pe gât celor care mişcă-n front, se declară, prin preşedintele lor, Răsvan Popescu, bulversaţi şi de-a dreptul neputincioşi. E şi normal să fie aşa, iar pentru asta voi exemplifica la modul cel mai concret cu putinţă. Să tot fie vreo doi anişori de când, fix în timpul marii curăţenii morale din PNL, pe baza unui angajament la Securitate pe care el însuşi îl recunoscuse de vreo 10 ani, Ioan Ghişe a fost prezentat de presă drept turnător. Pentru parlamentarul liberal, normal, ştirea a fost negativă; pentru că era afectat în mod direct, fiind la un pas de a fi exclus din rândurile liberalilor. Dar, din nefericire pentru acesta, partea vocală a societăţii civile, preocupată de însănătoşirea societăţii, a văzut în aşa-zisa dezvăluire o ştire pozitivă; pentru că a arătat că, sub conducerea lui Traian Băsescu, instituţiile statului au început să lucreze. Nu în ultimul rând, pentru ziaristul Ciutacu, un contribuabil care cotizează la plata lefii domnului Ghişe şi care ştia de vechiul angajament cu băieţii cu ochi albaştri de pe vremea când fostul primar al Braşovului era la prima candidatură, marea revelaţie nu a constituit o ştire. Deci percepţia a fost neutră. Filosofic vorbind, dacă (prin absurd) aş ajunge membru al CNA, zău dacă aş putea să-mi dau seama dacă, însumând rapoartele lui Ioan Ghişe despre elevii libieni la Securitate, iese de-o ştire bună sau proastă. La fel cum admit că n-aş şti să procedez în cazul acceselor de naţionalism ale lui Gheorghe Funar: bune pentru românii verzi, rele pentru ungurii roş-alb-verzi, neutre (cel mult amuzante) pentru orice om întreg la minte.

Titlul acestui articol nu e original şi nici măcar nu contituie o ştire. Motiv pentru care promit că, atât timp cât voi mai realiza emisiunea “Vorbe grele” pe Antena 2, o voi încheia rostind – exact în această ordine - cuvintele din titlu. Pentru că, puse cap la cap, alcătuiesc o constatare tragic de reală.