Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Traian Băsescu a declarat la începutul întrevederii cu preşedintele Parlamentului European că "vom avea anul viitor o creştere economică de 2,5% dacă vom reuşi să absorbim fondurile europene". Nu-i prima oară când preşedintele "aruncă” cu proiecţii în presă. În iulie 2011, aprecia că vom avea o creştere economică de 3,7% în 2012, "nu de 3,9%”. Apoi, în noiembrie 2011, vorbea de "o creştere economică estimată între 1,7% şi 2,7%”, precizând că "astea sunt vremurile, nimeni nu poate avea predicţii pe cifre exacte”.
Problema este însă că el nu va nimeri creşterea economică din 2012 nici apelând la un interval, pentru că prognoza s-a ajustat de la 1,8%-2,3%, cât se estima la elaborarea legii bugetului, la 1,2%, după prima rectificare bugetară şi 1%, după cea de-a doua. Iar BERD are previziuni mai sumbre: 0,5% în 2012 şi 1,9% în 2013. Aşadar ce încredere putem avea în prognoza preşedintelui Băsescu pentru 2013, după cifrele avansate de el pentru 2012?!
Bine totuşi că de data asta Traian Băsescu nu dă vina pe BNR pentru diletantismul său economic. În 2009 - anul cu cel mai mare recul economic din ultimele două decenii - după ce a spus "continui să rămân optimist (...) România va avea o creştere economică mică, dar va avea", i-a turnat pe cei care au încercat să-i compenseze lipsa de expertiză: "Optimismul manifestat de BNR nu are acoperire în evoluţiile economice viitoare (...) ceea ce înseamnă intrare în recesiune”.
În 2009, am aflat însă un lucru deosebit de important. Discursul prezidenţial rulează de la creştere economică, la stagnare, până în zona de scădere moderată, pentru a manipula anticipaţiile românilor. Fără a realiza însă că încetinirea secvenţei economice nu-şi are cauza într-un popor pesimist din fire, ci în arieratele guvernului. Cu alte cuvinte, atunci când eşti şomer, ca urmare a măsurilor guvernamentale ce au lovit mediul de afaceri, chiar îţi e greu să debordezi de un optimism tembel...
Sigur, declaraţiile legate de creşterea economică nu sunt singurele încercări ale lui Băsescu de a "ancora” anticipaţiile românilor fără a avea o bază economică. La începutul anului 2011, un document guvernamental menţiona posibilitatea adoptării euro cu întârziere. Dar şeful statului a insistat ca obiectivul să rămână 2015, iar premierul Boc s-a conformat. Acum însă economistul-şef al BNR, Valentin Lazea, sugerează - alături de analiştii din bănci - că 2015 e o ţintă nerealistă, fapt care era evident încă de anul trecut. Ce li se poate spune companiilor care au luat de bun obiectivul şi s-au finanţat în euro la termene care depăşesc semnificativ anul 2015, pentru ca cea mai mare a perioadei până la scadenţa creditului să se deruleze în interiorul zonei euro şi să evite riscul valutar? Dar firmelor care bugetează în euro? Că avem un preşedinte-jucător şi că la expertiza pe care o are predicţiile pe care le formulează au la fel de multe şanse să se materializeze precum "aia marcatoare” la alba-negra?!
