Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Raportul FMI publicat marţi a făcut înconjurul presei, care, în cea mai mare parte a fost atrasă de ceea ce au "aruncat” pe piaţă agenţiile de ştiri, ce au remarcat că, în condiţii extreme, România se poate confrunta cu un recul economic de 5% şi o depreciere a leului de 15-20%. Puţinele publicaţii care au "răzbătut” dincolo de scenariul de risc au observat însă că Fondul sugerează majorarea impozitului pe venit de la 16% la 18%, creşterea TVA cu un procent, mărirea contribuţiilor sociale de sănătate de la 10,7% la 14% şi lărgirea bazei de impunere.
Ca să nu ne mai ascundem după deget, ideea care "călăuzeşte” FMI - încă de la numirea lui Erik de Vrijer la conducerea misiunii - este aceea de a recupera banii pe care i-a împrumutat României. Pentru asta FMI consideră că pe orice previziune de creştere economică, oricât de optimistă, statul român trebuie să crească taxele.
Dar principala problemă a României e că interesele FMI sunt contrare celor naţionale. Nu trebuie pusă pe primul loc majorarea PIB şi a impozitelor, ci creşterea productivităţii şi a nivelului de trai. Iar faptul că e necesar să sporească productivitatea impune un răgaz, fără creşteri de taxe, majorări de preţuri şi restricţii din partea politicii monetare.
Şi chiar dacă se micşorează taxele şi se comprimă economia cu 2% anul viitor, în România ar putea să intre bani. Cum? Statul poate relaxa fiscalitatea, poate renunţa la Programul Prima Casă şi să se transforme, nici mai mult nici mai puţin, în agent imobiliar. De pildă, dacă Adriean Videanu a achiziţionat locuinţele sociale cu 2.000 de euro/metru pătrat atunci când era primar, acum, cu 700 de euro se poate cumpăra mult mai mult. Fără risc, pentru că România e subconstruită...
Cu alte cuvinte, cine are de vândut şi nu găseşte în piaţă, statul îi poate oferi 700 de euro/metru pătrat şi-l scapă de activ. Iar dacă ar fi scutite de impozit să zicem clădirile construite în ultimele două decenii, probabil că statul n-ar mai apuca să achiziţioneze nimic, s-ar da totul mai sus de 700 de euro/metru pătrat.
Iată, aşadar, o variantă exact pe dos decât cea propusă de FMI. Statul român poate face 30% profit într-un an, vânzând ce a cumpărat de pe o piaţă imobiliară unde, culmea!, nu se tranzacţionează, deşi e deficit cronic de locuinţe. Asta ar permite României să-i returneze împrumutul Fondului şi să-i arate că sunt şi alte zone de unde se pot scoate bani, nu neapărat din impozite.
Recapitulăm. FMI propune să luăm bani de pe unde se poate şi să-i plătim "ratele”. Bugetul poate face asta, dar problema e cum să-i intre bani în continuare, pentru că dacă o face provocând falimente şi şomaj îşi alungă "muşterii”. De aceea, România trebuie să achite creditul către FMI dintr-un loc care să-i permită şi să "dezvârtă” secvenţa economică, în paralel cu reluarea intrărilor de fluxuri financiare din exterior. Şi nu e musai ca economia românească să înregistreze creştere pentru a atrage bani. Pentru asta însă trebuie să se "dezumfle” bula imobiliară, fiindcă prin majorări de taxe aceasta apasă mai greu asupra portofoliilor băncilor.
Suntem încă în octombrie şi mai e timp ca în Codul Fiscal să se includă reduceri de impozite, în special pe proprietate, la nivel local. Acolo se identifică dezechilibrele.
