Marea potrivire românească de la Frankfurt

Europa naşte noi capitale. Spre deosebire de cele istorice, capitalele noi sunt mobile. Sibiul a fost capitală culturală a continentului vreme de un an, acum Frankfurtul este, timp de două săptămâni, capitala culturii româneşti contemporane în Germania. Va trebui să ne obişnuim cu ideea că şi metropolele călătoresc. Va trebui, de asemenea, să ne obişnuim şi cu realitatea că poţi să treci drept un artist ca toţi artiştii acasă, dar să fii mare şi foarte mare în alte ţări. Integrarea continentală reaşază ierarhiile.

În cele trei zile petrecute la Frankfurt, laolaltă cu mai mulţi gazetari de-ai noştri, care scriu de regulă comentarii la viaţa culturală, am cunoscut un sentiment pe care îl credeam piedut: mândria. Banca Centrală Europeană, care subvenţionează acest prestigios rulaj anual de valori artistice la Frankfurt, de astă dată colaborând cu Banca Naţională a României, le asigură manifestărilor condiţia de eveniment. Concertul de deschidere a "Zilelor" cu Orchestra Radio dirijată de Mandeal, în Vechea Operă municipală a binemeritat o asistenţă pe cât de selectă, pe atât de numeroasă.

În ţară, ne grăbim să numim evenimente o seamă de spectacole cu un public vast, dar de condiţie modestă. Latinul Marc Aureliu ne-a lăsat următoarea cugetare: Oriunde putem trăi, putem trăi bine. Parafrazându-l, putem zice la rândul nostru: dacă un lucru poate fi făcut, atunci trebuie făcut bine. Deosebirea dintre multele "Zile" ale culturii din ţară, la care mi-a fost dat să particip, şi cele de la Frankfurt e în excelenţa organizării. Copleşiţi de improvizaţii, nu mai avem ochi pentru treburile bine făcute. E nevoie de treburi foarte bine făcute, ca să dăm organizării locul maximei importanţe şi în muncile culturale.

La Frankfurt s-au produs şi se produc: Mandeal, Cărtărescu, Licareţ, Gheorghe Zamfir, Dan Puric, Gabriela Adameşteanu, Grigore Leşe, Hary Tavitian, Csaba Cserey, Romanian Piano Trio, Gigi Căciuleanu, Cristian Mungiu, Cătălin Mitulescu, Cristian Nemescu, Nae Caranfil, Alexandru Solomon, Virgil Calotescu, Ştefan Câlţia, Roman Tolici, Bogdan Vălduţă, Radu Varia - cu expoziţia "Brâncuşi fotograf" - precum şi câţiva tineri, care au un renume înainte de a impune un nume.

Am citat toate prezenţele întrucât aici, în Germania, reprezentativitatea are şi cadrul adecvat. Ca să realizăm ce înseamnă cadrul, într-un oraş unde se găseşte Banca Centrală Europeană şi unde un aeroport gigantic asigură un pelerinaj de afaceri mondial, cu interese mondiale de toate naturile, e destul să spunem că, la Frankfurt, cel mai bun şi, la urma urmei, cel mai bogat public pe care şi-l poate imagina un artist obligă urbea la nişte investiţii în instituţiile culturale uriaşe.

Să precizăm: normale, în Germania, şi uriaşe, vizavi de bugetul calic al Ministerului din România. Fie-mi iertat de ce voi scrie în final. E bine că la Zilele Culturii Româneşti de la Frankfurt n-am văzut nici un amploaiat de la Ministerul lui Toader. Nu că ar fi putut să strice, fiindcă o maşinărie nemţească e mai greu de stricat, decât de întocmit,  dar nu se potrivea. O potrivire la rang ministerial nu-i acelaşi lucru cu una strict omenească la simţământ, la mândrie, la bucurie şi la încredere.