Mesaj de Anul nou: „Ciocu’ mic!”

Un an cu totul deosebit nu se putea sfâr­­şi, din punct de vedere politic, de­­cât cu o premieră. N-am avut mesaj pre­­zidenţial de Anul Nou. Pre­­şedinte­le n-a găsit de cuviinţă să ne trans­mi­tă ceva. Ne-a destăinuit totuşi mo­ti­vele tăcerii sale. A fost vorba, pur şi simplu, de o problemă de spa­ţiu. Traian Băsescu n-a dorit să vor­beas­că din biroul prezidenţial, „între stea­­­guri”, pentru că asta aducea amin­­te de Ceauşescu şi de Iliescu. E ade­vărat, în noaptea de Anul Nou, Bă­sescu a mai fost în spaţii publice - spre exemplu atunci când a aruncat cu şam­panie în cetăţeni. Dar anul ăsta, uite că „nu l-a invitat nimeni”, nici un primar, nicăieri. Iar Deva, Cluj, Suceava, Botoşani nu se află pe Valea Prahovei...

Sunt, probabil, un cetăţean mai conservator şi, posibil, uşor cârcotaş. Mai ales în ultimii ani. De aceea, de Revelion, am aşteptat, curios, mesajul preşedintelui României. Când am văzut că preşedintele român nu apare, am căutat să aflu ce se petrece în alte ţări, la alte televiziuni. Aşa am reuşit să-l urmăresc pe Giorgio Na­politano, preşedintele Italiei. Dom­­nia sa a adresat un mesaj amplu con­ce­tăţenilor săi, din biroul preziden­ţial, având ca fundal steagul ita­li­an. De care nu îi era ruşine. A vorbit des­pre problemele anului încheiat şi despre perspectivele anului ce stătea să înceapă. A găsit câte o vorbă pentru fiecare, de la soldaţii italieni aflaţi în teatre de operaţiuni până la cei ca­re muncesc în Italia fără să fie cetăţeni ai ţării. Nimic nu aducea aminte de Ceauşescu. Sau de Mussolini.

Sunt suficient de realist să înţeleg că oamenii nu se adună de Revelion ca să asculte mesaje prezidenţiale şi că sunt destui cei care au reuşit să se simtă bine cu familia sau între prie­teni chiar şi fără mesajul lui Băsescu. Pe de altă parte, funcţia prezidenţială are şi ea o „fişă” a ei. Există anumite obligaţii, cutume şi momente simbolice în derularea unui mandat.

Începerea unui an nou e unul dintre ele. Nu-ţi poţi permite să nu ai un mesaj pentru populaţie într-o astfel de ocazie doar pentru că n-ai chef. Traian Băsescu ştie că e riscant să mai apară în pieţe publice. Iar la televizor nu-i place de unul singur, fără măcar un „moderator” care să-i ridice mingi la fileu. Nici măcar televiziunea doamnei Culcer nu-l mai atrage? Aşa că s-a decis să tacă de la Cotroceni, iar apoi să plece la Predeal şi să dea ex­plicaţii scurte din uşa unei cârciumi.

Pe de o parte, toată această întâmplare e componenta unui peisaj sumbru mai larg. După ce a tocat toţi banii, statul român a întors spatele cetăţenilor săi. Nu mai vrea să le dea nici lefuri, nici pensii, nici îngrijiri medicale, nici măcar mesaje. În fond, Traian Băsescu a fost clar: nu mai aşteptaţi nimic de la stat, orice român se poate descurca singur. În conclu­zie, de acum înainte, dragi români, daţi-vă singuri mesajul de Anul Nou!

Pe de altă parte, poate că pre­şe­dintele a procedat cinstit şi consonant cu realitatea. În mesajul de Anul Nou faci o sinteză a eforturilor din anul care se încheie, evoci pers­­pectivele noului an, stârneşti speranţe, în­cerci să aduni cetăţenii în jurul unor pro­iecte. Despre ce ar fi putut vorbi Tra­­ian Băsescu? Ce eforturi, care poli­tici, ce rezultate am avut în 2010? Care sunt perspectivele lui 2011? Cui i-ar putea transmite el vreo speranţă? Ce valori ar putea invoca el? Tăcerea a fost semnificativă, dar poate ar fi fost mai bine ca mesajul să fie ex­­pli­cit: „Dragi cetăţeni care mai aveţi bani de curent, de televizor sau de ca­­blu, cu prilejul Anului Nou eu nu am nimic să vă spun.

Dar, din ia­nua­rie, vă promit să vă reamintesc, în fiecare lună, cine sunt vinovaţii pentru situaţia în care vă găsiţi: Adrian Năs­­tase şi mogulii. Veţi spune că e o şme­­cheie. Ştiu. Dar nu am câştigat cu ea toate alegerile din ultimii şase ani?”

 PS. Rămaşi fără mesaj de Anul Nou, de la Bucureşti, preşedinţii maghiari ai consiliilor judeţene din Transilvania s-au gândit să-şi ia mesajul de la Budapesta.