Modificarea Constituţiei: legitimitate istorică sau ambiţie personală?

"1991. Constituţia României” a fost tema dezbaterii organizată, miercuri 18 mai 2011, de către Fundaţia Europeană Titulescu, Centrul de studii strategice şi Institutul Revoluţiei din Decembrie 1989, Dezbaterea, al cărui moderator a fost prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, a reunit personalităţi ale vieţii politice, ale mediului academic şi ale societăţii civile. Printr-o semnificativă coincindeţă, evenimentul a avut loc în preajma împlinirii a 145 de ani de la adoptarea Constituţiei din 1866, conferind dezbaterii argumente pertinente pentru o analiză cuprinzătoare asupra procesului dezvoltării constitualităţii in istoria statului român.

Principalele repere ale evoluţiei istorice a ideilor de constituţie şi constituţionalitate au fost jalonate de către prof.univ. dr Florin Bucur. Domnia sa a insistat asupra ideii că, în Principatele Române, proiectul unei constituţii a fost prezent încă de la începutul secolului XIX, când, sub influenţa gândirii franceze, elitele româneşti şi-au propus elaborarea unui act fundamental. Expunerea a urmărit, în principal, evoluţia ideii de constituţionalitate, de la regulemantele Organice, trecând prin "Statul dezvoltător” al lui Alexandru Ioan Cuza şi,ulterior, prin Constituţiile din 1866, respectiv din 1923. De asemenea, domnia sa a adus în atenţie faptul că atât Constituţia din 1866, cât şi cea din 1923, răspundeau exigenţelor unui stat modern, democratic şi, prin aceasta, dezideratului unui "act normativ superm care să nu poată fi schimbat oricând şi care să reglementeze modul în care instituţia Coroanei trebuie să respecte majoritatea parlamentară.” Deosebit de sugestivă a fost remarca finală a profesorului Florian Bucur:”Constituţia din 1866 a fost adoptată după două luni de dezbateri, iar cea din 1991 după un an şi patru luni”, aluzie directă la insistenţa cu care, azi, se încearcă, de către actualul şef al statului, modificarea grăbită a Constituţiei.

Principalele repere şi coordonate ale elaborării Constituţiei din 1991 au fost evaluate de către prof. univ. dr. Dumitru I. Mazilu. În opinia domniei sale, principiile asumate prin Constituţia din 1991 au fost inspirate de opţiunile Revoluţiei Române, alături de tradiţiile gândirii româneşti şi din experienţele democratice din Europa şi din lumea modernă. "Prin această Constituţie profund democratică, noi, cei care am lucrat la elaborarea legii fundamentale a ţării, am dorit să eliminăm orice posibilitate de a se reveni la suveranitatea tiraniei, aşa încât să nu se mai acorde şefului statului puteri nelimitate.” Mai departe, prin raportare explicită la intenţiile, declarate şi insistente ale preşedintelui în exerciţiu al României, de a se revizui într-un viitor apropiat Constituţia, profesorul D I Mazilu a declarat: "Esenţialul este să dăm sistemului constituţional stabilitate şi continuitate.” În aceeaşi ordine de idei, ambasadorul Marian Enache a rememorat câteva episoade din activitatea Adunării Constituante, aducând în atenţie faptul că, deşi în procesul politic de elaborare a documentului fundamental al ţării s-au confruntat curente politice şi abordări diverse, nu au existat radicalizări de tip ideologic. "FSN nu şi-a impus voinţa, ci a asigurat premisele democratice de afirmare a pluralismului.”

Raportul dintre stabilitate şi flexibilitate constituţională a fost abordată de către prof. univ. dr. Ioan Muraru. "Constituţia fiind un act politico-juridic fundamental- a punctat domnia sa-, este de la sine înţeles că elaborarea sa nu agreează graba şi superficialitatea. ”Admiţând, fără rezerve, că transformările istorice, mutaţiile esenţiale din vaiaţa politică,economică şi socială impun revizuirea legii fundamentale, profesorul Ioan Muraru a atras atenţia: "Constituţia poate fi modificată atunci când există motive solide şi nu doar simple capricii”.

În intervenţia sa, prof. univ. dr. Valer Dorneanu a pornit de la întrebarea: ”de ce problema revizuirii Constituţiei s-a transformat într-o problemă?” În această analiză, s-a insistat pe ideea că, într-un stat de drept, revizuirea Constituţiei este un proces necesar, aceasta nefind "imuabilă”,dar a respins, în mod categoric, eventualitatea ca acest lucru să se facă "de către forţe unipersonale (Preşedinţie sau Guvern) şi dintr-o pasiune unipersonală”. Este nevoie, a mai arătat profesorul Valer Dorneanu, ca la revizuirea Constituţiei să conlucreze toate forţele politice, mediul ştiinţific, societatea civilă, tocmai pentru a "nu fi adoptat un model impus, după principiul”ghilotină”

Într-o intervenţie cu un marcat spirit polemic, prof.univ.dr. Adrian Năstase a propus un scenariu în care "nici numai este cazul să revizuim Constituţia, ci, pur şi simplu, să o abrogăm,iar, în locul ei să păstrăm Curtea Constituţională”. În aceeaşi notă acidă, domnia sa a făcut distincţia între "cei care iau în serios Constituţia şi cei care nu o iau”şi a sugerat ca, într-o eventuală formă revizită, Constituţia să nu mai prevadă ce au voie să facă înalţii diriguitori ai statului, ci CE NU AU VOIE Să FACă aceştia. "Suntem- a avertizat Adrian Năstase-în mijlocul unei lipse de profesionalism şi de rea credinţă care pun în pericol funcţionarea statului de drept la nivelele cele mai înalte”.

Alocuţiunea finală a reuniunii a revenit domnului Ion Iliescu, în dubla sa calitate: de preşedinte al României sub mandatul căruia a fost elbaborată şi a intrat în vigoare actuala Constituţie, cât şi de Preşedinte al Colegiului Naţional al Revoluţiei Române din 1989. Ideea centrală a alocuţiunii domniei sale fost aceea că ”adoptarea Constituţiei României , în decembrie 1991, a reprezentat un obiectiv definitoriu al schimbărilor produse de Revoluţia din decembrie 1989”. După ce a marcat momentele distincte ale Revoluţiei Române, domnul Ion Iliescu a subliniat modul în care Adunarea Constituantă a gândit procesul de elaborare a noii Constituţii a ţării. Insistând asupra semnificaţiei fiecăreia dintre etapele acestui proces, domnia sa a relevat importanţa aparte a adoptării textului noii Constituţii prin Referendumul popular din 8 decembrie 1991. "Acest moment constituie desăvârşirea procesului de constituire a noii realităţi politice, a statului democrat de drept – născut ca urmare a Revoluţiei din decembrie 1989. Abia acesta este momentul care consemnează victoria Revoluţiei. Prin construirea fundamentelor juridice ale schimbărilor produse după victoria revoltei populare din decembrie 1989”. Revenind în actualitatea imediată, domnul Ion Iliescu a declarat: ”Avem o Constituţie bună, modernă. Lucrul fundamental este respectarea ei, în primul rând de căte cei chemaţi să o aplice.” Cu o referire directă la intenţia anunţată a preşedintelui Traian Băsescu de a modifica, într-un viitor cât mai apropiat, Constituţia, domnul Ion Iliescu a replicat, în mod tranşant: ”Este o idee total neavenită”.