Mulțumesc, doamnă doctor! Mulțumesc, domnule doctor!

Un venerabil domn insistă să transmitem mulțumirile adânci pentru felul în care a fost tratat în Spitalul Victor Babeș. „Mi-au salvat viața, dar mi-au umplut și sufletul doamnele doctor. Am ieșit din spital vindecat. Dar ce-i mai important peste sănătate, m-am simțit respectat!”, ne scrie cititorul nostru. Domnul Ruja, cu grija de a nu uita niciuna dintre persoanele  care i-au redat sănătatea, ne-a trimis lista personalului din Secția boli infecțioase condusă de dr. Cipriana Simion. Din mesajul pe care îl transmitem înțelegem că actul medical, dublat de atenta înțelegere a sufletului bolnavului, are suportul în pregătirea profesională de excepție - doctorițele Simion și Melinte sunt și cadre didactice universitare și cresc în jurul domniilor lor un grup de rezidenți care au ce învăța, dar și cum să se comporte.

Esența școlii de medicină românești, pe care s-a clădit un sistem care rezistă prin timpuri chiar și mai tulburi, este centrarea în jurul unor maeștri. Marii profesori au creat și susțin prestigiul unor clinici sau mari spitale. Profesorul Prișcu a pus temelie pediatriei, profesorul Mandache, chirurgiei; profesorul Firică a dat organizare Spitalului Floreasca, așa cum profesorul Oproiu a dat lumină la Fundeni și Oprescu la Municipal. Profesorul Cândea a deschis calea chirurgiei cardiace după ce a avut șansa de a-l întâlni pe tatăl transplantului, profesorul Barnard. Șirul de exemple este foarte lung. Multe spitale poartă, ca o recunoaștere, numele unor mari profesori de medicină. O aberantă politică de izolare a magiștrilor a încercat să rupă filonul de aur al competențelor. Efemera trecere prin minister a tehnocratului Voiculescu, plasat interesat în punctul de decizie, a făcut mult rău. A reușit să zdruncine cariera profesorilor Lucan și Burnei, dar a fost alungat la timp, să nu strice și mai mult printr-o lege ticăloasă. Clinicile și secțiile pot fi conduse în continuare de profesori. Ștafeta competenței și omeniei față de pacienți este purtată în continuare de profesori. Pentru Maria Dorobanțu și Mircea Beuran, marile satisfacții sunt atunci când un om modest, MARELE NECUNOSCUT, pleacă din spital și spune cu pioșenie: MULȚUMESC, DOAMNĂ DOCTOR! MULȚUMESC, DOMNULE DOCTOR!