Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Televiziunile s-au antepronunţat din nou. În "scandalul” bancherilor, poporul telespectator a văzut nu doar feţele prezumtivilor nevinovaţi, ci şi vilele lor. Îmi aduc aminte că după o lungă hărţuială preşedintele Bancorex, Răzvan Temeşan, a primit salarii restante şi daune morale de peste 600.000 de euro. Fără ca mass-media să-i ceară scuze.
În acelaşi timp însă nimeni nu poate contesta "devalizarea” Bancorex. Mai grav e că după ce sistemul a fost "curăţat” la începutul anilor 2000, acum se vede că a fost reparat pentru a fi stricat la loc. Creditele neperformante au ajuns la 17,61% din totalul împrumuturilor.
Mi se va replica, fireşte, că întreaga lume bancară e zguduită de neperformanţă. Că spre deosebire de alte ţări, noi n-a trebuit să salvăm bănci. Aşa e, dar BCR - cea care a preluat Bancorex - are un sfert din portofoliul neperformant, iar banca-mamă - Erste - sub o zecime, ceea ce înseamnă că factorii interni prevalează în faţa influenţelor europene. Concluzia? În România, procurorii n-au fost în stare să demonstreze că bancheri sunt hoţi - chiar dacă Michael Beitz, chief risk officer la BCR, preciza că "între 10% şi 15% din creditele neperformante ale BCR au de fapt legătură cu fraude, interne şi externe" - aşa că ei pot fi numiţi doar incompetenţi, după cum arată calitatea împrumuturilor.
Iar această imagine poate deveni mai pregnantă, dacă ne luăm după spusele şefului supravegherii de la BNR, Nicolae Cinteză, care apreciază că până la sfârşitul anului se poate atinge pragul de 20%. E drept că guvernatorul Isărescu susţine că supravegherea e "tare şi îşi face datoria”. Da, dar cu toate că supravegherea se străduieşte, eficienţa ei e redusă din moment ce procentajul creditelor neperformante e dublu comparativ cu cel din Spania. Să nu uităm că - printre altele - supravegherea dă aviz numirii în funcţie a bancherilor.
Trecând de la supraveghere, la obstacolele majore în calea business-ului, românii nominalizează - alături de povara fiscală, corupţie şi birocraţie - accesul greoi la finanţare. Iată ce poate încuraja şpăgile în lumea bancară. Asta nu reprezintă însă o dovadă. Bancherii tot nu pot fi consideraţi hoţi, cum se antepronunţă televiziunile, ci doar incompetenţi.
Incompetenţi ... dar disciplinaţi! În 2009, ei au oprit - ca la semnal - creditarea sectorului privat pentru a finanţa statul. Şi nici până astăzi lucrurile nu s-au schimbat din moment ce creditul guvernamental avansează cu 14% în termeni reali, iar cel neguvernamental se reduce cu 1%. Băncile ar putea avea resurse pentru a împrumuta şi sectorul privat, dar pentru asta ar trebui să execute garanţiile aferente creditelor neperformante. De ce n-o fac? Pentru că astfel s-ar micşora preţul activelor deţinute de potentaţi. Motiv pentru care autorităţile române sunt singurele din UE care se opun legii falimentului personal. Dacă ar adopta legea s-ar vedea că potentaţii pe care nu vor să-i "lovească” bancherii au făcut leverage şi sunt, de fapt, faliţi.
