x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale „Noi eram refugiate”

„Noi eram refugiate”

de Florin Condurateanu    |    11 Iun 2021   •   07:00
„Noi eram refugiate”

De curând a fost sărbătorită, la o televiziune, Sofia Vicoveanca, Împărăteasa Cântecului Popular, care are în crâmpeiele de destin frământat file ale istoriei neamului. „Noi eram refugiate. Mama, cu mine în braţe, fugise din calea tancurilor ruseşti şi ne retrăsesem la o rudă în Ţara Mamă, la Vicovu de Sus”! La recitalul de la televiziune cu care a onorat sărbătorirea ei, Sofia Vicoveanca a venit îmbrăcată într-o superbă cămaşă, toată cu pietre colorate, cu lucrătură de mână, cu flori şi verdeaţă, ca în ograda ţărănească din blânda Bucovină. „Lucrătura de mână de pe cămaşa asta o face să fie o adevărată grădină cu flori, migălită de mâinile harnice de ţărancă. Cămaşa asta este cămaşa îmbrăcată la nuntă de mama mea, a fost cusută şi împodobită la lumina lumânărilor, nu se ivise curentul electric, este o cămaşă de peste 100 de ani. Când noi am lăsat toată munca familiei în satul ocupat de ruşi, mama a îngropat ce se putea ascunde din agoniseala hărniciei lor de-o viaţă. Credea mama că se va înapoia pământul românesc răpit şi vom putea să ne reîntoarcem. În zadar. A plecat mama cu mine în braţe, mi-a luat câteva schimburi, puţine merinde pentru drumul lung şi şi-a luat şi această cămaşă a ei, îmbrăcată la nuntă”! Şi a mai povestit strălucitoarea Sofia Vicoveanca în opincuţele ei şi strai popular că erau sărace lipite după ce s-au refugiat şi au muncit pe rupte să înjghebeze iarăşi un cheag. Peste ani, când Sofia devenise cunoscută, a participat la un turneu prin teritoriile răpite României. Mama a rugat-o să treacă şi pe la gospodăria lor părăsită de nevoie, să afle ce mai e. Sofia a constatat că în gospodăria lor se afla acum sediul unui colhoz sovietic, în uşa camerei unde se iubiseră părinţii ei, concepând-o, trona un bust al lui Lenin. Din vechea gospodărie românească rămăsese doar un scoruş, un arbust uitat lângă poartă. Când i-a povestit mamei, aceasta a căzut jos. Se destăinuia Sofia Vicoveanca: „Din când în când, încalţ opincuţele mele, au talpa subţire şi simt bulgării de pământ, nu pierd realitatea printre fumuri periculoase”! 

 

 

×