O diversiune care dă de găndit - cazul Cioroianu

Ne miră insă cum au ajuns televiziunile să deformeze atăt de grav momentul de la Washington. Indiscutabil, ele au luat de pe internet şi au difuzat filmuleţul momentului numit Oportunităţi de imagine.

Nu mă număr printre apropiaţii lui Adrian Cioroianu, ministrul nostru de Externe. Ba chiar, dacă ar fi să ţin cont de apartenenţa sa la Grupul de Dialog Social, cel care se văicăreşte acum pe toate drumurile că i se va lua cărciuma de pe Calea Victoriei, uitănd că, la un moment dat, a vrut să-mi ia casa, Adrian Cioroianu mi-a fost chiar adversar.

Cu toate acestea, am ţinut neapărat să intervină telefonic in emisiunea Zig-Zag cu Ion Cristoiu de duminică, 17 iunie 2007, pentru a-şi spune punctul de vedere despre ce s-a intămplat la intălnirea cu Condoleezza Rice. Am făcut asta deoarece, din chiar clipa in care televiziunile din seara de joi, 14 iunie 2007, au difuzat un filmuleţ copiat după internet, mi s-a părut că e ceva in neregulă. Prezentat ca dovada unui comportament nu atăt de slugă, căt mai ales de nătăng copleşit de faptul că stă faţă-n faţă cu secretarul de stat american, filmuleţul nu era insoţit de precizarea, absolut obligatorie, privind momentul cănd avusese loc scena: cel denumit oportunităţi de imagine. Or, aşa cum, explicat Adrian Cioroianu la Zig-Zag cu Ion Cristoiu, secretarul de stat american a folosit acest moment - in care nu se fac, de regulă, declaraţii de presă, pentru a expune presei americane prezente poziţia Departamentului de stat in legătură cu atentatul de la Samara din Irak, eveniment de larg interes pentru americani. Nici vorbă, aşadar, de un comportament slugarnic al lui Adrian Cioroianu. Ce să fi făcut? S-o intrerupă pe Condoleezza Rice spunăndu-i că nu-l interesează chestiunea?!

Se inţelegea ceea ce unele ziare de a doua zi au zis de-a dreptul: intălnirea Adrian Cioroianu - Condoleezza Rice s-a rezumat la căteva minute şi acelea marcate de turuiala americancei şi datul din cap, inexplicabil, al ministrului nostru. O intălnire la un asemenea nivel cuprinde mai multe momente: de la oportunităţile de imagine, pănă la conferinţa de presă de după intălnire.

In absenţa precizărilor privind momentul, intreaga intălnire Adrian Cioroianu - Condoleezza Rice a fost redusă la momentul in care secretarul de stat al SUA vorbea, iar ministrul nostru de Externe se mulţumea să zică: Yes! Căteva ziare de a doua zi, ostile lui Adrian Cioroianu din motive lesne de inţeles, s-au grăbit să-i ardă ministrului nostru de Externe un portret de bleg nu numai intr-ale diplomaţiei, dar şi intr-ale vieţii. De aici pănă la acuzaţii răsunătoare, gen: Adrian Cioroianu a făcut de răs biata noastră ţărişoară, Adrian Cioroianu e omul Moscovei, n-a fost decăt un pas. Cum tot un pas a fost pănă la cererea de demisie formulată de un domn, Daniel Buda, de meserie PD-ist.

Că domnul cu pricina s-a grăbit s-o facă nu mă miră. Aşa cum fusese infăţişat de presa noastră liberă şi independentă momentul dădea satifacţie preşedintelui, cel care refuzase să semneze numirea lui Adrian Cioroianu pe motiv că e un novice intr-ale diplomaţiei. In PD se desfăşoară o veritabilă intrecere socialistă pentru ipostaza de cea mai plecată slugă a lui Traian Băsescu. PD-istul Daniel Buda s-a grăbit astfel să ceară demisia lui Adrian Cioroianu, năduşit din creier pănă-n tălpi la găndul că i-o va lua Emil Boc inainte. Ne miră insă cum au ajuns televiziunile să deformeze atăt de grav momentul de la Washington. Indiscutabil, ele au luat de pe internet şi au difuzat filmuleţul momentului numit Oportunităţi de imagine. De ce n-au ţinut să afle şi să precizeze despre ce moment e vorba?

Fuseseră avertizate să caute pe internet filmuleţul, deoarece el arăta căt de lamentabil a putut fi Adrian Cioroianu la intălnirea cu Condoleezza Rice? Sunt mai mult ca sigur că aşa s-a intămplat.

Intors in ţară, Adrian Cioroianu s-a supărat rău, rău de tot, pentru ceea ce domnia sa a numit o manipulare din partea presei. N-avem date certe pentru a putea spune că manipularea n-a venit din partea presei, ci a altcuiva, interesat in a convinge electoratul că nu doar Adrian Cioroianu, dar şi toţi miniştrii Guvernului Tăriceanu sunt o catastrofă.

Indiferent de cum s-a ajuns la această imagine destul de primejdioasă nu numai pentru demnitarul Adrian Cioroianu, dar şi pentru Omul Adrian Cioroianu, ministrul de Externe al Romăniei nu-şi poate rezuma efortul la a-i declara indignarea. Dat fiind că Guvernul Tăriceanu va mai rămăne un timp in fruntea ţării, Adrian Cioroianu trebuie să se aştepte şi la alte asemenea momente neplăcute. Pentru a le evita, domnia sa trebuie să purceadă la o analiză lucidă a ceea ce s-a intămplat. Nu-i exclus ca domnia sa să descopere că tot ce i s-a intămplat a fost posibil şi pentru că:
1) S-a iluzionat că presa i-a rămas favorabilă şi după ce a fost numit ministru de Externe peste voinţa lui Traian Băsescu.
2) N-a reuşit să pună la punct comunicarea MAE cu presa şi, prin asta, cu opinia publică.
3) N-a reuşit să contracareze campania incepută chiar din momentul Oslo cănd o altă diversiune de presă a vrut să ne convingă că numirea sa n-a convenit SUA.

Desigur, diversiunea Cioroianu ar trebui să dea de găndit şi presei noastre, atăt de vulnerabile, iată, la diversiuni de tot soiul. A găndi insă e un verb destul de complicat pentru presa noastră liberă şi independentă de minimul profesionalism. Â