O lume în o sută de obiecte

Povestea începe de la o emisiune a postului de radio BBC 4, prezentată de Neal MacGregor, până nu de mult directorul Galeriei Naţionale din Londra. El conduce acum o ins­ti­tuţie care adăposteşte nu mai puţin de 8 milioane de obiecte, British Museum. Emisiunea avea ca scop să aleagă o sută de obiecte  din colecţiile muzeului, dintre cele mai semnificative pentru cultura şi ci­vilizaţia umană. Au urmat ani de eforturi, o carte şi, în fine, o ex­po­zi­ţie de mare succes.

Câteva exemple, cum ar fi statueta din aur reprezentând o lamă (nu se precizează dacă e vigonie, alpaca sau guanaco), cel mai important animal al imperiului Inca. Alături, câteva monede de aur din Lidia, de pe vremea lui Cresus, primii bani în care a avut încredere toată lumea. La doar câţiva paşi, statuia lui Gautama Siddharta, de la Gandhara, în Pakistan, însoţită de un text care exprima mirarea organizatorilor expoziţiei. Ei se întreabă cum a putut ascetul care a întemeiat religia budistă să accepte răspândirea ei prin comerţul cu mărfuri de lux.

Să nu ratăm şarpele cu două capete, câte unul la fiecare extremitate, făcut din peruzele şi argint, opera unui artizan aztec de acum vreo 700 de ani. Un cap de bronz al împăratului roman August, descoperit la Meroe, aproape de Shendi în Sudan, ne priveşte, trufaş şi orb, de peste două milenii. Lângă el, una dintre cele mai celebre pietre, cea de la Rosetta, din Egipt, care i-a permis lui Champollion să descifreze hieroglifele. Păcat că nimeni nu-şi aminteşte de eforturile paralele ale savantului englez Thomas Young şi ale orientalistului suedez Johan David Akerblad.

Vom fi entuziasmaţi de cei doi reni care înoată, sculptaţi pe un colţ de mamut acum 11 mii de ani şi descoperiţi la Montastruc, în Franţa. O pictură intitulată: „Mustrări” conţine şi textele cu care împăraţii Chinei îşi dojeneau nevestele şi/sau concubinele. Datarea a fost mult uşurată de faptul că toţi împăraţii care au studiat opera şi-au afixat sigiliul în spaţiile libere, cândva între anii 500 şi 800 d.Hr.

Imaginea unui zeu egiptean, Bes, lipită pe miniatura unui delicat docar tras de patru cai, ne spune multe despre diversitatea culturală acceptată de imperiul persan. Modelul, datând din primul mileniu î.Hr., a fost descoperit pe cursul râului Oxus, în apropiere de frontiera dintre Afganistanul şi Tadjikistanul de astăzi.

Dacă în zilele noastre fumatul este pe bună dreptate considerat un viciu, nu este cazul să uităm că la vremea lui a jucat un rol foarte important în multe dintre culturile precolumbiene şi mai apoi. Ne-o reaminteşte o minunată pipă de piatră, în formă de castor, aparţinând unei culturi amerindiene despre care se crede că era în plină înflorire în secolul II î.Hr.

Un obiect în aparenţă mai puţin important, o monedă de un penny, venită doar de la începutul mileniului trecut, este transformată în mesaj politic de câteva cuvinte scrijelite cu un ac: „Votul pentru femei!”. Tăcute şi misterioase, cele 13 capete de bronz din secolul XV, descoperite la Ife, Nigeria, despre care nu se ştie mare lucru, ne pot convinge că arta africană a vremii suportă comparaţia cu cea a Renaşterii europene.

Impresionant este şi primul act de identitate cunoscut, o tăbliţă de fildeş cu latura de 5 centimetri ataşată unor sandale, pe care putem citi o inscripţie. Aceasta ne asigură că ele aparţin „Regelui Den”, un faraon de acum 5.000 de ani. Din vitrina de alături ne privesc câteva piese de şah, sculptate din colţi de morsă şi fanoane de balenă. Cu ele practicau nobilul sport al minţii locuitorii din insula Lewis, aflată în largul Scoţiei, în urmă cu aproape un mileniu.

Epoca noastră este reprezentată în această variantă modernă a călătoriilor lui Gulliver, ne spune Neal MacGregor, de o lampă alimentată de o baterie solară. O invenţie ieftină dar cât se poate de binevenită în locurile în care încă nu a pătruns electricitatea.

Poate că ne pare suprinzătoare alegerea făcută de un critic al expoziţiei, Roger Sandall, care susţine că şi Rodin şi Brâncuşi ar fi avut multe de învăţat dacă ar fi cunoscut o anume sculptură. Înaltă de doar 10 centimetri, veche de aproape 10 mii de ani, a fost descoperită într-o peşteră de lângă Betleem, Ain Sakhr. E vorba de o pereche de îndrăgostiţi, îmbrăţişaţi pe vecie.