O mapă pierdută. UE e?

O nouă mapă profesională atrage atenţia presei şi, poate, va trage de mînecă şi electoratul, într-o bună zi. Este vorba despre o mapă lipsă din arhivele Ministerului Justiţiei, a fostului ministru Valeriu Stoica.

O nouă mapă profesională atrage atenţia presei şi, poate, va trage de mînecă şi electoratul, într-o bună zi. Este vorba despre o mapă lipsă din arhivele Ministerului Justiţiei, a fostului ministru Valeriu Stoica. Domnia sa – despre care se spune că este cel mai bine mobilat cap juridic din România – susţine că pînă anul trecut habar nu avea că în măruntaiele ministerului pe care l-a condus în perioada guvernelor Ciorbea, Radu Vasile şi Isărescu ar fi existat mapele de urmărire profesională ale magistraţilor de sub el. Din experienţă ştim că avocaţii nu trebuie crezuţi ce spun, dar cu siguranţă trebuie temuţi pentru ce spun.

Odiseea mapei profesionale a magistraţilor cu ambiţii politice a început în mandatul prezidenţial 2004-2009. Apreciată drept o veritabilă armă letală de către îndrăzneţii care se încumetă să îşi croiască un viitor ignorîndu-şi propriul trecut, mapa profesională a fost folosită cu succes unidirecţional. Succes pe care şi l-a atribuit exclusiv solicitantul, nimeni altul decît primul om în statul de drept şi primul magistrat al ţării. Să vedem cum. Mapa profesională solicitată în decembrie 2004 în cazul Monicăi Macovei, care a condus ministerul aproape doi ani, conţinea unele file negre din activitatea de procuror a doamnei Macovei, ceea ce i-ar fi întinat serios nominalizarea. Dar ce noroc!, negrele file nu au fost răsfoite de supremul solicitant. De ce? Pentru că nici perspectiva politică şi nici conjunctura nu permiteau o lectură tihnită a mărturiilor comuniste, lovite desigur de nulitate morală, în noul ev democratic. Al doilea succes repurtat de mapa profesională a fost însuşit de acelaşi solicitant trei ani mai tîrziu, respectiv în 2007. O dată cu nominalizarea Noricăi Nicolai la Justiţie din partea premierului liberal vrăjmaş, mapa profesională a fost de această dată validată public, chiar de la tribuna administraţiei prezidenţiale, drept un criteriu imbatabil de evaluare profesională postcomunistă. Urmarea: propria mapă a zvîrlit-o pe Nicolai direct în penitenciarul politic populat cu victime prezidenţiale.

Scula asta prezidenţială – mapa profesională a magistraţilor români – poate face două lucruri miraculoase: să sape şi să îngroape. Cariere politice.

Desigur că domnul Valeriu Stoica, artizanul construcţiei politice a PD-L, după ce a făcut toată treaba dreptei româneşti reîncărcate, şi-a pregătit şi lui un locşor, fiindcă ştie că nimeni nu-ţi dă de pomană în politica românească, mai cu seamă celor cărora le faci un bine. O viitoare nominalizare la Justiţie în ipoteticul guvern minoritar PD-L ar trebui trecută fără emoţii. Ceea ce se prea poate întîmpla. Fiindcă mapa nu-i acolo, la locul ei. La Ministerul Justiţiei. Fostul student al domnului Stoica, actualul ministru al Justiţiei, a confirmat răspicat acest lucru.

Cum se face că Raportul comisiei europene pentru România nu s-a împiedicat deloc – în evaluarea asupra justiţiei româneşti din perioada 2007-2008 – de practica manipulării politice la nivel înalt a mapei profesionale pentru magistraţii români?

Aşa că, ciocu mic, români europeni atenţi la mape: UE nu e, nici Dumnezeu nu cere.