O nouă diversiune prezidențială numită referendum

Mai nou și mai noi, iată că dinspre Palatul din Dealul Cotrocenilor ne vine veste-poveste că domnul președinte Klaus Iohannis și sfetnicii săi de nădejde lucrează de zor la pregătirea documentației tehnice pentru  organizarea unui Referendum național privind justiția. Până aici, nimic de mirare, ideea plutea în aer de ai multă vreme, ba chiar zilele trecute acest lucru i-a fost cerut în mod expres de către Alianța USR-PLUS. Prestigioasă alianță despre care știm bine ce solidă bază de masă are și ne putem da repede seama cam ce vijelioase reacții ar fi atras un refuz prezidențial.

 Lucrurile se complică, însă, cu adevărat atunci când aflăm că referendumul – căruia numai în virtutea spiritului de echilibru, a neutralității politice și a imparțialității de care dă în mod permanent domnul președinte nu i s-a dat și deviza „Vreau justiția mea!’’-va avea loc fix în ziua de 26 mai anul curent. Zi în care electoratul scumpei noastre patrii este chemat să își desemneze, prin vot, pe cei care vor reprezenta cota parte dintre viitorii membrii ai Parlamentului European. Și de data asta s-au ivit câteva rumori, dar problema a fost repede rezolvată deoarece Curtea Constituțională a decis că „da!’’, adică în țara noastră, un referendum poate fi organizat în aceeași zi în care au loc europarlamentarele.

Și totuși, uite că mai există alte câteva împrejurări care ne dau de gândit și ne determină să punem următoarea întrebare: care sunt rațiunile pentru care președintele Klaus Iohannis dorește ca referendumul privind justiția să aibă loc în aceeași zi cu alegerile europarlamentare? Întrebare foarte îndreptățită, atâta vreme cât , de la marele logician și filosof german Gottfried Wilhelm Leibnitz am învățat că orice enunț trebuie să aibă o rațiune a sa. Iar una dintre primele rațiuni pe care le are enunțul- în cazul de față, enunțul prezidențial- ar fi acela al unei duble economii: a) de bani, din bugetul țării; și b) de timp, din bugetul cetățenilor.

 Cu toate acestea, ne vin deja puternice semnale de avertisment în sensul că ar mai putea exista și alte câteva motive mult mai presante dar asupra cărora, din discreție sau din alte pricini, domnul președinte nu dorește să se discute mai mult. Fiind, însă, noi o societate deschisă, a transparenței instituționale, eu zic cum că nu ar strica să le luăm la bani mărunți. Prin urmare, mergând noi pas cu pas, cum bine mai spune un clasic în viață, să începem analiza amintindu-ne de acel angajament solemn pe care președintele Klaus Iohannis- candidatul asumat al PNL la viitoarele alegeri pentru funcția supremă în statul de drept- și l-a luat în fața Summitului PPE care a avut loc săptămâna trecută la București: „Ne trebuie votul românilor și îl vom avea!’’

Frumos slogan electoral, dar, din păcate, el nu rezolvă de la sine și problema voturilor. Fiindcă voturi din partea românilor vor fi, esențialul este, însă, pentru cine vor fi date acele voturi? Vor fi date pentru oameni de bună credință și temeinic pregătiți care, la Bruxelles sau la Strasbourg, vor transmite mesajul unei Românii cu adevărat europene sau vor mai fi iarăși trimiși în Parlamentul European lugubre personaje specializate în externalizarea conflictelor interne și, mai grav, în întreținerea unui climat de denigrare a României, ca și de sabotare a intereselor naționale în fața partenerilor noștri din marea familie a Europei Unite? 

 Acesta ar fi unul dintre aspectele chestiunii. Fiindcă, de acum, am ajuns la un subiect extrem de fierbinte, despre care politicienii europeni  de acela mai diverse orientări doctrinare discută deschis și cu multă îngrijorare. Este vorba despre scorurile ridicate pe care le-ar putea obține, în mai, formațiuni politice din familia euroscepticilor, ceea ce va atrage, în mod automat, o scădere considerabilă a numărului de parlamentari europeni care , pentru câtăva vreme, mai dețin majoritatea în instituțiile- cheie ale uniunii. Fiind vorba, bineînțeles, în primul rând despre PPE și despre S&D,deși lipsite de îngrijorări nu sunt și alte formațiuni și alianțe. În ceea ce privește votul românilor,  lucrurile nu stau chiar atât de sumbru și, așa după cum am avut ocazia să prezint tot aici, în coloanele jurnalului, din dialogul pe care un grup de ziariști români la-am avut cu domnul Victor Boștinaru- prestigios exponent și promotor al vocației României Europene- am reținut că nu există semnale serioase că vom avea eurosceptici români. Existând, de asemenea, semnale că nici cozile de topor ale unor interese ostile României nu se prea mai bucură de o explozivă susținere a electoratului captiv al proiectului „zid părăsit și neisprăvit”, la pachet cu „România, elevul-problemă al UE”. Între noi fie vorba,  proiecte atât de dragi unor neprieteni ai României moderne, cu adevărat europene, între care PPE deține un loc proeminent și sub a cărui autocrație în organismele comunității România este menținută fără motive clare și corecte sub cnutul MCV-ului. Așa după cum, tot fără motive temeinicie, țara noastră nu a fost nici până acum primită în Spațiul Schengen. Iar, de parcă toate acestea nu ar fi de-ajuns, în ultimele săptămâni mai luăm act și de  strădaniile supraomenești și declarat politizate, prin care se încearcă din răsputeri căftănirea Laurei Kovesi în fruntea viitorului Parchet European. Entitate al cărei autor de proiect a fost notoria europârâcioasă Monica Macovei, ea însăși o predilectă sursă de informare pentru anumite fețe grele ale uniunii! 

 Și atunci cum să îl mai convingi le alegătorul român de bună credință să pună ștampila, pe candidații PNL, parte integrantă din familia PPE, atâta vreme cât candidatul lor la președinția Comisiei Europene, Manfred Weber, vine la București și declamă patetic: „Este foarte dureros că România nu mai este privită ca un stat de prim rang la nivelul deciziei în UE, iar asta este din cauza actualei puteri”? Afirmație care, pe lângă că este extrem de nepoliticoasă, fiind făcută aici, la noi, acasă, mai este și o minciună cap-coadă. Știut și răs-știut fiind faptul că nu europarlamentarii PSD sau ALDE toarnă în urechile înaltelor personalități diriguitoare ale UE tone de otrăvite minciuni cu efecte dure pentru România și nu doar pentru „actuala putere”, ci tocmai anumite cozi de topor specializate , nume școlite de Soros pentru treaba asta murdară și care fac parte, deloc întâmplător, dintre aliații de nădejde ai PPE. Onorabilul domn Manfred Weber omițând- mai mult sau mai puțin întâmplător- să se refere și succesele remarcabile pe care România, prin Guvernul său în exercițiu, le-a obținut în primele trei luni de exercitare a Președinției Consiliului UE!

 După toate acestea, mai crede cineva, om cu judecata întreagă, că PNL- al căruia candidat cu anticipație la viitoarele alegeri prezidențiale este Klaus Iohannis- sau alte partide și alianțe de pe aceeași parte a eșichierului politic vor obține marea majoritate a mandatelor românești în viitorul Parlament European? Ca să facă ce acolo, mă rog frumos la domnu*? Să mai toarne încă niște alte otrăvite minciuni sau să ceară sancționarea României de către cenzorii UE?

  Bineînțeles că de această situație este conștient în primul rând Klaus Iohannis și exact de aceea domnia sa ține morțiș să arunce pe piață, tot în ziua de 26 mai, această diversiune sadea, referendumul pe justiție. Care, crede-se, că le va permite, domniei sale și răspândacilor specializați, ca în perioada premergătoare alegerilor europarlamentare să dezlănțuie o vehementă campanie de minciuni avându-i ca ținte pe ,,penali’’ și pe ,,corupți’’, în primul rând PSD-ul. Partid cotat cu cel mai bun scor la scrutinul din 26 mai.

 Aceasta este singura,adevărata, rațiune suficientă reală a diversiunii referendumului,.Referendum pe care  îl plănuiește în mare taină președintele Klaus Iohannis! Rațiune suficientă de parșivă pe care(încă) domnul chiriaș al locației de peste drum de Statuia Leului și comilitanții o vor ascunsă sub un puhoi de sforăitoare declarațiuni populist-retorice de genul ,,să apărăm independența justiției’’etc,etc,etc... Asta în vreme ce,pe anumite canale de social media sau de socializare- în special pe Facebook- vor fi blocate, mai abitir decât până acum,toate mesajele sincere și corect argumentate care spun adevărul-adevărat despre ce îi doare pe românii europeni.

 Că doar, vorba răposatului Toma Caragiu:,,Așa e-n tenis!’’