O stare de nervozitate

Pe fondul informaţiilor permanente despre disponibilizări, restrângeri bugetare sau introducerea plăţilor în sistemul public de sănătate, cetăţeanul începe să fie iritat de bâlciul forţat al acestei veri electorale, de înlocuirea soluţiilor reale cu târgurile, hramurile sau cositul folcloric. Nu în ultimul rând, informaţiile tot mai consistente despre folosirea ilegală sau iresponsabilă a banului public la vreme de criză enervează şi mai mult. Politicianul sosit azi să danseze şi să deguste brânzeturi lângă poarta casei tale e cel care ieri se bâlbâia la televizor în legătură cu modul cum sunt folosiţi banii tăi. Îţi vine să zâmbeşti alături de el?

Devine din ce în ce mai clar că trăim într-un spaţiu social din ce în ce mai nervos şi mai neliniştit. Cred că resorturile intime ale acestei nervozităţi merită studiate mult mai atent de cei care au la dispoziţie, în acest moment, pârghiile prin care e condusă societatea.

Cazurile de "huiduială" şi, în general, ma­nifestările de dezaprobare petrecute în ultima vreme sunt indicatorii unei anumite atmosfere şi cea mai mare gre­şea­lă a momentului ar fi să le de­criptăm greşit. Unii s-ar putea bucura mecanic, iată "guvernanţii" pot să-şi arate din ce în ce mai greu faţa în public pentru că po­po­rul e nemulţumit. Alţii ar putea da vi­na la nesfârşit pe manipulări, pe moguli, pe oameni plătiţi să facă atmosferă ostilă. Dacă mergem pe astfel de direcţii "clasi­ce", nu numai că nu vom rezolva nimic dar vom grăbi naşterea şi dezvoltarea unei prăpastii între vârful şi baza societăţii. Semnele de ostilitate de până acum nu sunt încă expresia unei metastaze. Nu avem încă de a face cu o răzmeriţă a celor pauperizaţi de criza economică. Deşi, în anumite condiţii, am putea ajunge şi acolo. Deocamdată, marcăm respingerea unui anumit fel de a face politică şi de a comunica, iar uneori, probabil, e vorba şi de o atitudine faţă de un anume fel de personaj politic.

Pe fondul informaţiilor permanente despre disponibilizări, restrângeri bugetare sau introducerea plăţilor în sistemul public de sănătate, cetăţeanul începe să fie iritat de bâlciul forţat al acestei veri electorale, de înlocuirea soluţiilor reale cu târgurile, hramurile sau cositul folcloric. Nu în ultimul rând, informaţiile tot mai consistente despre folosirea ilegală sau iresponsabilă a ba­nului public la vreme de criză, enervează şi mai mult. Politicianul sosit azi să danseze şi să deguste brânzeturi lângă poarta casei tale e cel care ieri se bâlbâia la televizor în legătură cu modul cum sunt folosiţi banii tăi. Îţi vine să zâmbeşti alături de el?

În ceea ce o priveşte, la Gărâna, doamna Udrea a fost nevoită să facă faţă unei lumi ostile în principiu felului său de a fi. Oamenii care merg în creierul munţilor să asculte jazz şi să trăiască, de bunăvoie, în condiţii austere, nu agrează demnitarii care pun aşa de mare preţ pe felul în care se îmbracă. Ei au opinia făcută despre asemenea politicieni văzuţi la televizor iar atunci când politicianul apare lângă ei, în carne şi oase, într-un spaţiu care nu i se potriveşte, îşi exprimă opinia.

Dacă atitudinea frivolă şi politică fără soluţii va continua la vârf, la bază se vor dezvolta frustrarea, respingerea şi anxietatea. Pentru că la vreme de criză nu avem modele şi nu mai avem nici măcar inamici clari, cu care să luptăm şi care să fie de vină pentru toate. Avem, cel mult, nişte ţapi ispăşitori de nivel second-hand.

Merită spus că în ceea ce-l priveşte, Traian Băsescu nu s-a aflat în situaţia descrisă mai sus, la şcoala de vară de la Tuşnad. Acolo, preşedintele a mers ca să obţină votul românilor, afişând o probă neaoşă de românism. Cum Kelemen Hunor va mobiliza, probabil, majoritatea votului UDMR în primul tur, Băsescu întoarce faţa către naţionalismul românesc. Iată de ce huiduiala maghiară l-a uns pe suflet şi l-a făcut să insiste în ideile, întâmplător corecte, pentru care era huiduit. Deşi nu acolo trebuiau spuse şi, mai ales, nu acum. Ani în şir, România era izolată din afară. Acum, România, prin acţiunile preşedintelui său, se autoizolează. Şi în relaţiile cu Ucraina, şi în relaţiile cu Republica Moldova. Şi în relaţiile cu Rusia. Mai nou, şi în relaţiile cu Ungaria. Pentru unele câştiguri mărunte, pe termen scurt, Băsescu afectează grav interesele pe termen lung ale ţării noastre în zona geostrategică în care ne  aflăm. Dacă Japonia, India, China ar fi fost prin apropiere, probabil că şi relaţiile cu ele ar fi fost afectate!