Pagubă-n ciuperci

Se spune despre unii culegători de ciuperci, amatori pasionaţi de zbârciogi, că pleacă în căutarea acestora purtând coşuri foarte, foarte mici. Nu de alta, dar speră că ciuperca să nu le ghicească intenţiile. Aceeaşi ciupercă şi-a cucerit o tristă celebritate. Împreună cu o garnitură de varză dulce a fost inclusă în meniul ultimei cine a pasagerilor de pe Titanic.

Uimitor de adaptabile, ciupercile de tot felul au reuşit să supravieţuiască până şi în ruinele centralei atomice de la Cernobîl. Secretul, o producţie mărită de melatonină care le apără de efectul radiaţiilor ionizante. Printre calităţile lor nutritive, posibilitatea de a înlocui sursele alternative de proteine din alimentaţie, carne, ouă, lactate.

Fără să exagerăm, desigur. Compozitorul ame­rican John Cage a încercat, din motive econo­mice, să se hrănească doar cu ciuperci. Cheltuielile casnice au scăzut astfel spectaculos, dar după doar câteva zile de asemenea dietă Cage a fost internat în spital cu diagnosticul de malnutriţie.

Un alt mare micofil, adică iubitor de ciuperci, a fost poetul japonez Matsuo Kinsaku, devenit

Matsuo Chuemon Munatusa şi ajuns celebru ca Matsuo Basho. El scria despre dimineţile în care ieşea la cules, cu „ceaţa care atârna ca rufele puse la uscat pe marginea drumurilor”.

Despre toate astea ne vorbeşte o sinceră iubitoare a subiectului, Eugenia Bone, care se ocupă aproape exclusiv de ciupercile comestibile şi utilizarea lor, din cele mai vechi timpuri şi până în ziua de azi. Rămânea deschis şi neacoperit domeniul ciupercilor mai mult sau mai puţin periculoase pentru oameni. Intervine aici Mike Jay, autorul unui studiu care începe, ca şi multe altele, cu o poveste.

În dimineaţa zilei de 3 octombrie 1799, un om sărac, cunoscut numai ca J.S., se plimba prin Green Park, în Londra, încercând să adune nişte ciuperci cu care să-şi hrănească familia. La puţină vreme după ce au mâncat modesta fiertură, J.S. şi copiii săi s-au plâns de crampe, imagini fără noimă, amorţeala membrelor şi au devenit confuzi, incoerenţi. O fericită întâmplare a făcut să treacă pe lângă casa lor un medic, dr Everard Brande, care le-a acordat primul ajutor şi mai apoi a publicat o relatare a cazului într-una din publicaţiile medi­cale ale vremii.

Pe lângă aritmia cardiacă şi midriază, dilatarea excesiva a pupilelor, medicul a fost impresionat de unul dintre copii, Edward S., care nu înceta să râdă fără motiv. În scurtele pauze răspundea la întrebări fără nici o logică şi era total dezorientat. Opinia lui Brande a fost că are de a face cu caz de intoxicaţie cu ciuperca de toamnă Psilocybe semilanceata, cunoscută în Anglia, dar considerată neotrăvitoare.

Era pentru prima oară când ciupercile care conţin psilocybina, un halucinogen puternic, erau menţionate într-un context medical. A mai trecut un secol şi jumătate până când Albert Hoffman, descoperitorul (sau inventatorul) LSD, a făcut legătura dintre ciupercile halucinogene şi deriva­tul de ergot.

Legate dintotdeauna de vise, fiinţe supranaturale (spiriduşi şi zâne), vrăjitorie, substanţele care pot provoca experienţe neobişnuite sunt menţionate de Apuleius în „Măgarul de aur”. El vorbeşte despre „po­ţiuni magice” cu efect instantaneu şi greu re­ver­sibil. Carl Linnaeus, celebrul taxonomist şi părintele bo­tanicii, le clasifică în clasa „Inebrianta”, împreună cu opiul, mătrăguna, canabisul şi tutunul. Ex­plo­ratorii, precum Joseph Kopek, descriu practicile şamanilor din Kamceatka, utilizatori de asemenea substanţe. El este primul care s-a referit la efectele de lungă durată ale substanţelor psihoactive.

În fine, Lewis Carroll o face pe Alice să crească şi să scadă, punând-o să guste dintr-o ciupercă. Asta ne aduce aminte de fenomenele de deformare a schemei corporale, a percepţiei propriului trup, sub influenţa unor anume ciuperci. Să fi fost oare autorul la curent cu folosirea drogurilor? Să fie o aluzie faptul că omida din Ţara Minunilor fumează o narghilea? Puţin probabil, onorabilul matematician era antialcoolic şi nefumător.

Toate bune şi frumoase, dar de ce sunt desconsiderate aceste criptogame? De unde oare vine expresia „pagubă în ciuperci”?