Arhiva
Editorial.
Duminică, 12 februarie 2012
SHOP

Parteneriat pentru confruntare

28 aprilie 2009

Trei state membre ale UE - Suedia, Polonia şi Republica Cehă - au iniţiat un aşa-zis "parteneriat oriental" în scopul consolidării relaţiilor Uniunii cu vecinii răsăriteni. Parteneriatul include explicit şase ţări: Belarus, Ucraina, Moldova, Georgia, Armenia şi Azerbaijan.



Ceea ce aceste ţări au în comun este faptul că toate au fost republici sovietice şi toate sunt vecine ale Rusiei în exact aceeaşi măsură în care sunt vecine ale UE. Moscova se referă la spaţiul ocupat de ele ca la o "vecinătate apropiată" constituind zona sa rezervată de influenţă. Statutul ei este important pentru configurarea statutului global post-sovietic al Rusiei. Evident, UE nu poate accepta o atare pretenţie la exclusivitate. Ea nu poate abandona vecinătatea sa estică subscriind la transformarea acesteia într-un fel de protectorat rusesc şi nici nu se poate mulţumi cu constituirea acelei vecinătăţi într-o zonă tampon care, după logica tradiţională moscovită, asigură prin insecuritatea sa securitatea marilor puteri din proximitate. În consecinţă, formularea unei strategii europene este necesară. În relaţia cu vecinii orientali ai UE, Rusia are ca atu trecutul. Un trecut care a generat legături culturale, familiale, comerciale, economice greu de dezarticulat. Opresiunea ţaristă a intrat, datorită totalitarismului sovietic, în mitologia grandorii, în timp ce Rusia nu mai este URSS, ci statul sovietic a cărui secesiune a dat lovitura de moarte imperiului comunist. În relaţia cu vecinii occidentali ai Rusiei, atuul UE este viitorul. Un viitor care promite o viaţă mai bună, liberă şi demnă. UE apare nu doar ca factor al securităţi individuale şi sociale, ci şi al celei naţionale şi internaţionale. Lucru important pentru iubitorii de independenţă, inclusiv cei de origine slavă. Din păcate, dacă Rusia nu poate oferi un model de dezvoltare economică şi democratică atrăgător, UE oferă iniţiative, dar nu strategii, un proces, dar nu un produs, un ecran pe care fiecare îşi poate proiecta aşteptările, dar nu un plan politico-diplomatic apt de implementare, asistenţă, dar nu garanţie. Pentru a participa la Parteneriatul Estic, Belarus ar trebui să îşi schimbe regimul politic. Nu sunt semne însă că preşedintele Lukaşenko va face vreo concesie importantă; relaţia strategică cu Rusia obligă (la neschimbare). Rămâne deci ca UE să coboare ştacheta exigenţelor. După cum, pentru a lua la bord Republica Moldova, UE va trebui să accepte umilirea unui stat membru (România) şi discriminarea cetăţenilor europeni de origine română de către autorităţile moldave; să-şi abandoneze deci coeziunea internă. Ucraina, ţară aflată în curs de încheiere a unui tratat de integrare economică, asociere politică şi convergenţă instituţională cu UE şi căreia Parteneriatul estic nu îi oferă nimic în plus faţă de ceea ce se găsea deja pe masa negocierilor, nu poate decât să se teamă că de acum va trebui să împartă cu alţii resursele odată promise numai ei. În Caucazul de Sud, statul cel mai solid, Azerbaijanul, refuză orice cooperare regională atâta timp cât conflictul său teritorial cu Armenia vecină nu se soluţionează. UE nu este însă gata să susţină poziţia azeră (preferând să lase problema Karabahului în grija impotentului Grup de la Minsk) în timp ce Armenia acceptă Parteneriatul estic exclusiv de pe poziţia de aliat fidel al Rusiei (singurul ei susţinător eficient într-un mediu înconjurător ostil). Rămâne astfel doar Georgia preşedintelui americanofil Shakaşvili, aflată în confruntare deschisă cu Rusia şi a cărei conducere autoritară este contestată în stradă, nu fără sprijin moscovit. Interesant este că iniţiatorii Parteneriatului estic sunt state cu guvernări eurosceptice, care nu au ratificat sau au ratificat cu greu Tratatul de reformă al UE (Tratatul de la Lisabona), adică promotorii unei politici conservator-naţionaliste care, iată, angajează Uniunea într-o periculoasă confruntare cu Rusia. Căci atunci când UE şi Rusia, deopotrivă, în loc să încerce a conveni o politică comună pentru o vecinătate comună, îşi revendică în exclusivitate respectiva vecinătate, aceasta se transformă dintr-un spaţiu al cooperării într-unul al confruntării. Or, UE nu are mijloace spre a se război aşa cu Rusia. Aventurismul belicos al dreptei europene trebuie deci oprit!

Taguri asociate:     rusia | editorial
Comentarii
Parteneriat pentru confruntare
un comentariu
Oops!
Bravo coane! Bine le zici!
Traiasca URSS
28/04/2009 11:13:12 | Îmi place (0) | Raportează limbaj indecent
Esenţial
Recomandări Facebook
Ştiri de ultima oră
Cum se trăieşte din arta „underground”
Cum se trăieşte din arta „underground” Spectacolele pline de fast, cu bugete colosale şi reprezentaţiile de stradă sau cele improvizate ... Citește articolul
Jurnalul lui Adrian Păunescu – necesitate, şansă, condamnare (60)
Jurnalul lui Adrian Păunescu – necesitate, şansă, condamnare (60) 13 martie 1987În fine, cel mai aşteptat moment, acela în care vorbeşte însuşi ... Citește articolul
Talentele pleacă, angajatorii se uită
Talentele pleacă, angajatorii se uită Scandalurile provocate în ultimii ani de migraţia talentelor noastre către ţări care plătesc ... Citește articolul
Urşi asasinaţi şi iobagi cu buzunare de interlop
Urşi asasinaţi şi iobagi cu buzunare de interlop Din când în când,  prea des din păcate, îmi ajung la urechi jalnice ... Citește articolul
Lapte de la sâni anormali
Lapte de la sâni anormali Pe bună dreptate se zice: „Laptele de la sfântul sân al mamei!”. Nici cele ... Citește articolul
PUBLICITATE
Loading from
imopedia.ro
Vila in Pipera

5 camere

Suprafata utila: 280 mp

1.500 EU/luna

Apartament in Unirii

2 camere

Suprafata utila: 71 mp

550 EU/luna

PUBLICITATE
PUBLICITATE
bannerhotelonline.gif
PUBLICITATE