Paşaportul cu cip. Cirip!

Acum câteva zile am auzit ceva de un stadion de 250 de milioane de dolari. Ne trebuie pentru 2012. Neapărat. Banii ar trebui să vină de la Primărie, care n-are bani de o toaletă de 50.000 în momentul ăsta, dacă nu mă înşel.

De fapt, şi pe Titanic orchestra a cântat până în ultima clipă. Hitler a făcut şedinţe, serios, dedicat, cam până când a început să audă tunurile ruseşti din buncărul unde l-au găsit. Wall Street dă şi acum prime de merit, după un an în care fiecare companie, fără excepţie, a pierdut măcar o treime din valoarea ei. E ca şi cum l-ai ridica în grad pe soldatul care a dormit în timp ce se furau armele de la Ciorogârla. De fapt, stai aşa, de ce nu? În fond, omul a scăpat cu viaţă, reducând astfel pierderile Armatei la câteva puşti şi zero victime. Bravo!

Dar maximumul de prostie a fost atins săptămâna asta o dată cu protestele faţă de paşaportul cu cip biometric. Ca să recapitulăm, pe cip sunt stocate datele tale, cum ar fi înălţimea, culoarea ochilor, o poză, etc, iar dacă la vamă nu corespund, probabil că eşti un terorist care a furat actele cuiva şi vrea să arunce în aer cârciuma lui Cocoşatu’, cunoscut obiectiv strategic de la intrarea în Bucureşti.

Ei bine, cineva a avut ideea stupidă să pună cifra 666 în codul paşaportului, echivalentă la ortodocşii habotnici cu peticul de pânză roşie pe care toreadorul îl fâţăie în faţa taurului. Altcineva a avut ideea să-i povestească despre asta unui domn pustnic, care încă n-a apucat să blesteme Iphone-ul, însă îşi face drum, începând cu cip-uri mai puţin complicate tehnic. Firesc, Biserica nu se grăbeşte, are eternitatea la dispoziţie...

Dar să nu divagăm. Şi să presupunem, dragi compatrioţi, că diavolul există. Că el doreşte foarte tare să pună mâna pe sufletul nostru şi să ne înrobească, astfel încât să facem exact ce-şi doreşte el. Ok, mă urmăriţi, n-aţi obosit, nu? Boon. Să presupunem că diavolul găseşte o cale prin care îşi pune semnul pe un act, care, după aceea, ...ce? Ce se întâmplă exact? Ce poate fi mai rău decât e acum?

La naiba, diavolul nu trebuie să se chinuie în halul ăsta, cu cip-uri şi acte oficiale. El are demult instrumente care ne ţin în genunchi, care ne fac să ne plecăm voinţei lui şi să facem exact ce ni se spune. Femeia! Banii! Maşinile străine! Casele cu piscină! Ştiu oameni care şi-ar vinde sufletul pentru un tuning de motor, după cum ştiu oameni care şi l-au vândut de mai multe ori, drept pentru care acum nu mai ştiu cum să se mai descurce cu pensia alimentară rezultată în urma acestor trazacţii! Şi mă ştiu pe mine, care voi face orice îmi cere nevasta, fără măcar să bag de seamă că undeva, în coafura cu care tocmai s-a întors din oraş, sclipesc roşu, stins, două corniţe, extrem de sexy de almiteri.

Controversa asta, în asemenea vremuri, e un lux pe care încă ni-l putem permite. Însă nebunia, la nivel naţional, e altundeva. Păsărelele care se rotesc în jurul capului celor speriaţi de cip-uri sunt nimic pe lângă vulturii care se învârt în jurul celor care cer acum măriri de salarii şi investiţii masive.

Cip-cirip, poate n-aţi observat: diavolul e în detalii fără şase şase. Încercaţi pe la 3%-4%, deficit bugetar...